Capitolul 16

678 52 5
                                    

-Trebuie sa plecam de aici, imi spune, apucandu-mi incheietura si tarandu-ma pana afara. 

-Unde mergem? Sigur Brad o sa fie pe urmele noastre si nu va renunta pana nu ne va gasi, spun continuand sa alerg cu alex spre iesire.

-Nu-ti face griji. Stiu eu un loc. Sigur nu ne va gasi. Ai incredere in mine, rosteste oprindu-se si punandu-si mana peste obrazul meu. 

Am inghitit in sec in timp ce ii priveam ochii verzi si trasaturile perfecte ale fetei. I-am pus mana pe umeri iar el m-a tras intr-o imbratisare. Era asa de bine... El are ceva special care ma face sa ma departez de lumea asta. El, e special. 

Ma trezesc la realitate si el imi face semn ca e timpul sa plecam. Dau din cap in semn afirmativ si iesim pe o usa mare si neagra din fier care dadea afara. Ma impiedic de tocul inalt al usii si dau sa cad, insa mana lui puternica ma prinde la timp.

Imi face semn sa ma las jos deoarece doi tipi inalti si bine facuti se indreptau spre noi. M-am ascuns dupa o masina, care s-a dovedit ca fiind a mea -asta inseamna ca mai aveam putin si scapam din acest loc- si l-am vazut pe Alex stand de vorba cu ei.

-Am auzit ca l-ai suparat pe sefu' spune unul din ei.

-Nu e nimic important. O sa uite sigur pana maine, raspune Alex cu mainile in san.

-Sper. Sti ce se intampla cu cei care il supara... 

-Nu-ti mai face tu griji, spune Alex, urcandu-se in masina.

Cei doi urangutani se indeparteaza repede iar urc impreuna cu el in masina. L-am privit o singura data apoi am privit pe fereastra. Nu ma simteam prea bine pentru ca m-am lovit la glezna cand am fugit din temnita. Lucrul asta a fost accentuat de faptul ca purta ditai tocurile.

Mi-am dus mana la lucul imflamat iar Alex nu a putut sa nu observe acest lucru. 

-Ce s-a intamplat? Te-ai lovit? ma intreaba, uitandu-se cand la mine cand la drum.

-Nu. Da. Nu cred ca e nimic grav. Probabil e doar o vanataie.

-Vrei sa opresc undeva? 

-Nu... Nu am nimic, spun zambind.

-Cum vrei, rosteste cam plictisit.

Am continuat sa privesc pe geam, incercand sa ingnor durerea de la picior. Mi-am sprijit mana de rama si am inceput sa ma gandesc la parintii mei. Nu pot sa cred sa cred ce le-a facut Brad! Ma simt din nou asa de singura, chiar daca sunt cu Alex, cu care ma simt in siguranta. Nu pot sa nu ma gandesc si la Lucy. Lucy! Sper ca ea nu era acolo... As prefera sa numai fim prietene decat sa pateasca ceva din cauza mea.

Dupa ceva timp am observat ca am ajuns la o cabana, care imi era cunoscuta. Oh, cred ca este locul unde m-a adus prima data cand... Da. Asta este. De ce am venit iar aici? Puteam sa mergem acasa la mine. Dar sigur are un motiv bun.

 -De ce am venit iar aici? il intreb, deoarece curiozitatea mea nu are margini.

-Nu recunosti locul? ridicand din sprancene si oprind motorul.

-Nu asta am intrebat. Am intrebat de ce m-ai adus iar aici, spun iritata.

-Aici o sa fi mai in siguranta. 

-Si cat timp voi sta aici? Sper ca nu mult...

-N-am de unde sa stiu. Numai pune atatea intrebari. 

Am lasat capul jos pentru ma simtea cam jenata, mai ales ca a ridicat tonul nefiind obijnuita sa se tipe la mine. Nu voiam sa par slaba sau sa incep sa plang ca un copil smiorcait, dar chiar nu eram in apele mele.

-Numai face asta... spune el incet langa urechea mea.

Nici nu am observat cand a ajuns asa aproape de mine. Ii simteam respiratia calda si mentolata in tot corpul, nu numai in ureche. Era o senzatie asa de placuta si de ciudata in acelasi timp, incat l-am mi-am pus mana pe pieptul lui si l-am impins de langa mine. 

-Eu am de rezolvat ceva in oras, spune zambind pervers. Te descurci aici singura?

-Da, cred ca da. 

-Sigur nu o sa fugi? 

-Nici nu stiu unde sunt. Cum as putea sa fug? zic razand.

Deschid portiera si cobor. O pala de vant imi face parul sa se ciufuleasca putin, insa imi trec mana prin el, readucandu-l la forma initiala, sau asa credeam. 

-Esti foarte dragu ciufulita, spune zambind.

-Stai putin! Trebuie sa iau ceva din masina... intorcandu-ma si deschizand usa din spate.

Am luat o punga cu cateva lucruri: haine si ceva produse cosmetice. Stiu ca e ciudat, dar...

-Tu iti ti hainele in masina?

-O fata e pregatita de orice.

-Cum spui tu... spune si pleaca, facand praf in urma lui, sper ca masina mea sa nu pateasca nimic.

Ma uit  prin jur pentru a analiza putin imprejurimile. Nu pot sa cred ca nu am observat pana cum cat de frumos este acest loc, numai spun de casa, care este imensa. Si eu care credeam ca este doar o simpla cabana. O sa pun asta pe seama faptului ca atunci era intuneric. 

Vantul in batea lin, miscand frunzele copac din fata mea. Nu stiu sigur ce specie este, insa cu siguranta nu l-am  ai vazut. In fata era o gradina cu mii de flori, cu mii de culori si miresme. 

Am hotarat sa intru in casa din cauza durerii care reaparuse. Am deschis incet usa si am intrat. Este un loc foarte frumos si dragut decorat. Nici prea sofisticat, nici prea simplu. Era perfect! Chiar ma intreb cine locuieste aici, inafara de Alex. Banuiesc ca nu sta singur aici, sau poate ca sta cu familia lui de super mafioti, sau poate cu iubita lui care este o criminala in serie. 

Vreau sa aflu cat mai multe despre el, iar seara asta era momentul oportun sa pun cateva intrebari specifice mie. Chiar vreau sa-l cunosc mai bine, vreau sa stiu totul despre el. 

Ma intind pe canapeaua din sufragerie si imi dau jos pantofii. Imi simt picioarele foarte umflate. Am nevoie de un dus fierbinte ca sa ma pot relaxa, si sa profit ca Alex nu este prin zona.  

Imi iau sacosa cu acele haine si incep sa caut baia. Oh, casa asta e prea mare. Cum de n-am observat prima data? Intr-un final o gasesc si intru in cabina de dus.

Ies si ma infasor intr-un prosop. Ma imbrac cu hainele, un tricou si o pereche de pantaloni scurti, putin cam scurti. Cobor din nou in sufragerie si caut telecomanda de la televizor. Incep sa schimb programele, insa nimic nu e interesant. 

Ma plictisesc si decid sa ma infasor intr-o paturica foarte pufoasa. Ma asez mai comfortabil si inchid incet, incet ochii, adormind.

 Gata! Sper sa va placa acest capitol. :) Am multe idei pentru urmatorul si o sa incerc sa postez mai repede, dar nu prea cred. Va astept voturile si comentariile. Nu uitati sa-mi spuneti daca vreti dedicatie. #pup 

The supernatural girlUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum