Cei mai buni amanți

Capitol special 1

Kaylie Miller

Acea seară de vară de anul trecut.

Privirea lui Drew se mută de la Drake la Cecily pentru câteva secunde bune înainte de a poposi asupra mea. Nu spune nimic, deși ochii săi îmi spun al naibii de multe lucruri.

Se simte prost pentru ceea ce abia a văzut, deși eu nu știu despre ce este vorba. 

De ce văd milă în ochii săi?

De ce văd jenă și milă în ochii tuturor celor ce sunt acum în jurul meu?

Privirea îmi fuge spre Cole și-l analizează cu atenție. O pată ce se așterne pe materialul alb al cămășii sale mă face să înghit în sec. Aia-i vomă sau mi se pare?

Cred că am albit și m-am înroșit la față de zece ori în aceeași fracțiune de secundă.

Ochii săi sunt întredeschiși, însă privirea îi este tulbure.

Paharul de vin pe care îl ține între degete mă face să înghit în sec în timp ce un nod îmi strânge stomacul.

Este ziua lui Cecily iar Drake a decis să-i facă o petrecere surpriză în apartamentul pe care îl are deasupra atelierului său.

Sunt conștientă de tremuratul mâinilor mele atunci când le întind după un șervețel pentru a șterge ulterior pata de pe cămașa sa. Sunt conștientă de tot ceea ce se întâmplă în jurul meu și totuși sunt blocată într-o bulă de jenă și dezamăgire.

Mi-e greață, iar o doză de aer rece ar fi exact ceea de ce am nevoie pentru a-mi limpezi mintea. Totuși nu cred că aș fi capabilă acum să cobor scările pentru a ieși afară, așa că mă voi mulțumi cu puțină apă rece.

Simt inima în piept cum stă pe loc în timp ce înaintez spre baie, iar aceasta riscă să se oprească din a pompa sânge când ochii mei se lovesc de dezastrul ce a fost lăsat de Cole în urma sa.

Covorașele de lângă duș și toaletă sunt pătate de aceeași substanță maronie. Chiuveta are și ea pete pe alocuri. La fel și faianța de pe peretele ce se află în fața toaletei. 

Dacă a-și putea să îmi sap groapa a-și face-o chiar acum, căci sentimentele de rușine și amărăciune chicotesc prin mintea mea în timp ce fredonează adevăruri dureroase.

Închid ușa cu putere în urma mea, și-mi simt lacrimile cum alunecă pe obraji în jos în timp ce cu același nod în gât încep să fac curat.

A-și vrea să pot rămâne închisă între acești patru pereți pentru veșnicie, fiindcă afară mă așteaptă multe priviri pline de milă și una ce are nepăsarea desenată în tonuri cenușii.

⁕⁑⁕⁑⁕⁑⁕

Mă chinui să-l țin în echilibru, corpul meu începând să se simtă lipsit de putere.

Cole este dus, ochii săi sunt mai mult închiși decât deschiși, iar picioarele îi tremură la fiecare pas pe care-l face.

Mi-e milă.

Mi-e jenă.

Mi-e silă.

Las un oftat să-mi părăsească buzele în timp lacrimile ar vrea să-mi mângâie din nou obrajii. 

Se clatină, apoi palmele sale se lovesc de zidul din spatele toaletei. Încearcă să-și mențină echilibrul, însă este un adevărat eșec.

Mârâie, lăsând câteva cuvinte urâte să-i scape printre buze când îl sfătuiesc să stea mai drept pentru a evita să facă un lac lângă obiectul de porțelan.

Orice aș face este inutil, este ca și cum m-aș lupta cu morile de vânt.

Un alt oftat îmi părăsește buzele în timp ce ochii mei poposesc pe el, analizându-l amănunțit.

Pantalonii săi de pijama sunt uzi, ceva ce era cu adevărat inevitabil văzând că nu-i capabil nici măcar să se țină pe picioare.

Șosetele-i sunt ude. La fel și ale mele.

Respiră Kaylie.

Inspiră adânc și lasă apoi tot aerul să-ți părăsească plămâni o dată cu toate frustrările și îngrijorările.

— Lasă-mă să te ajut, propun cu vocea ce-mi tremură în timp se trag de bata pantalonilor săi pentru a-i coborî în jos.

Ochii săi tulburi mă măsoară din priviri înainte de-a se închide pentru câteva secunde.

— Lasă-mă în pace, șuieră printre buze.

Strâng din dinți și-i trag mai tare pantalonii în jos, vrând să-l duc mai repede în pat pentru a pune capăt aceste seri ce s-a dovedit a fi una de rahat. 

— Lasă-mă, mârâie, iar palma sa se lovește de umărul meu, făcându-mă să-mi pierd echilibrul și să mă lovesc de sol.

Gem, ochii mei strângându-se în două fesuri pentru o fracțiune de secundă, apoi, luându-mi inima în dinți mă ridic cu greu înapoi în picioare și încerc să-l ajut din nou în dezbrăcarea pantalonilor uzi. 

— Lasă-mă! Țipă, iar lovitura sa de data aceasta este mai puternică decât cea de data trecută. Ești inutilă, ce nu înțelegi?!

Tâmpla mea se lovește de chiuveta din dreapta, iar sunetul pe care-l aud atunci când mâna mea intră în contact cu gresia este unul ce-mi face inima să tresară. În cădere mâna mea a ajuns într-o poziție nefavorabilă, iar greutatea corpului meu a fost elementul cheie în provocarea unei luxații. Sau cel puțin asta sper că este, o luxație, dacă mâna mea este ruptă pot spune că am o problemă în adevăratul sens al cuvântului.