Cei mai buni amanți

Capitolul 2.

Kaylie Miller

Mă uit prin parbriz și strâng volanul între degete cu putere, vrând parcă să-l smulg de la locul său și să-l trântesc în capul lui Cole. Șatenul stă pe locul din dreapta și-mi analizează figura, gata să deschidă gura și să comenteze la orice mică greșeală pe care o fac, căci în ultima perioadă doar asta-i place să facă.

De gătit, nu gătesc bine.

De îmbrăcat, nu mă îmbrac bine.

De învățat, nu mai învăț bine.

Oh, și lista ar putea continua, însă dacă îmi prelungesc gândurile chiar am să-i fac colier din volanul ăsta de piele.

— Eu ți-am spus că nu ești capabilă, mă dojenește, chiar nu îmi dau seama de ce tot insiști.

Oftez, lipindu-mi corpul de spătarul banchetei. Îmi trec degetele prin părul desprins și le simt cum tremură, semn că nervii mei încep să cedeze. Îmi umezesc buzele, gâtul îmi este uscat, iar corpul începe să-mi vibreze și el din toate încheieturile.

Voi claca, sunt sigură de asta, însă n-aș vrea să fie acesta momentul, căci nu-i unul dintre cele mai oportune.

Trage aer în piept și închide ochii, Kaylie. Știu că o poți face, o faci de fiecare dată.

— Recunoaște că nu ești bună la orice, afirmă batjocoritor, reușind să-mi rănească sentimentele din nou.

Asta este a zecea oară în ultimele...hm... treizeci de minute, cred.

Scot cheile din contact cu putere și i le arunc în poală, iritată de toate glumele asupra modului în care conduc. Nu sunt cea mai bună șoferiță, știu asta.

Dar, spre apărarea mea, nu de mult am luat carnetul, iar el nu-mi este de mare ajutor stresându-mă acele puține dăți în care îmi dă mașină. După ce că stau și mă rog de el precum Papa se roagă pentru pacea în lume ca să mă lase să conduc și eu măcar o dată, mai are și glume tâmpite. Sunt prea emotivă, și știu asta foarte bine, iar modul său de a-mi vorbi îmi doboară orice fărâmă de control.

Dacă știi că abia am luat permisul și că nu-s tocmai un as, la ce mai vii și tu cu critici ce n-au nimic constructiv? De ce trebuie să mă stresezi, dacă știi că eu îmi dau silința?

De ce mama dracu trebuie să fii atât de idiot?

Doamne, îmi vine să-l strâng de gât, căci el, atotștiutorul, este fix aceeași persoană care a intrat în cutia poștală a părinților său după ce a luat carnetul de conducere acum câțiva ani.

— Spală-te pe cap cu mașina ta cu tot, mârâi exasperată, ofticată de ceea ce iubitul meu a devenit, un idiot. Îmi iau geanta de pe bancheta din spate și-i arunc o scurtă privire. Du-te naibii, Cole, îl blestem, ieșind din mașină, având grijă să trântesc portiera în urma mea.

Dacă aș avea destulă putere aș smulge-o din balamale și l-aș bate pe el cu ea în cap, și toate astea din cauza nervilor pe care mi-i provoacă.

Îmi așez pe umăr toarta genții și-mi rotesc capul într-o parte și-n cealaltă pentru a vedea în ce parte trebuie să merg pentru a ajunge la cămin.

Benzinăria în care ne-am opri n-ar trebui să fie chiar atât de departe.

— Nu te mai prosti, Kaylie! Vocea sa îmi ajunge până la oase în timp ce răsună în parcarea benzinăriei când iese din mașină, înconjurând-o pentru a ajunge în partea conducătorului, la câțiva metri de mine.

Mă strâng mai bine în geaca de iarnă și-mi croiesc drum printre omătul ce-a mai rămas pe asfalt la începutul lunii februarie. Mă strigă, aruncând și câteva înjurături în urma mea, dar sunt prea nervoasă pentru a-l mai asculta. Sunt obosită psihic. Sătulă de acele glume proaste. Sătulă de el.