Cei mai buni amanți

Capitolul 1.

Kaylie Miller

Mâna sa rece se strecoară cu nonșalanță pe sub materialul rochiei mele, făcându-mă să roșesc vizibil. Lucru ce sunt sigură că a fost observat de toți cei de la masă, sau dacă nu de toți atunci sigur de Drew, care este așezat în fața mea. 

Las pleoapele să-mi cadă peste ochii amber ce i-ar face poftă unui urs de miere și-mi înghit saliva în timp ce simt cum inima ar vrea să iasă din piept și s-o rupă la goană. Număr până la trei, nările mele dilatându-se și umplându-mi plămânii de oxigen. Ochii rămânând închiși pentru a încerca să nu lase la vedere tot ce se ascunde-n sinea mea.  

Ambientul cald în care ne aflăm n-ar merita niciodată să se lovească de ceea ce se ascunde în spatele cortinei. Poate că nu ambientul, ci mai bine spus persoanele ce se regăsesc în interiorul său. 

Pizzeria mică în care ne-am înghesuit pentru a sărbători ziua lui Drake este una dintre cele mai bune din oraș, sau cel puțin așa au spus băieții. Și având în vedere că ei sunt din oraș și cunosc zona, ne-m decis să-i urmăm. Pereți bej pe care se regăsesc pictate pe alocuri măsline și câmpii ce-ți amintesc de însorita Sicilia. Dacă te relaxezi pe scaunul de lemn, și inspiri adânc din mirosul ce iese din bucătărie de fiecare dată când câte un chelner iese de acolo ai putea spune că doar briza mării mai lipsește pentru a te duce acolo unde pizza a fost creată.

Deschid ochii și-mi umezesc buzele, inima mea încă vrând să-mi părăsească casa toracică în timp ce degetele sale își lasă amprenta pe carne mea.

Cecily este îmbrăcată într-o pereche de blugi strâmți și o cămășuță albă și îi zâmbește iubitului său, sărbătoritul, povestindu-i ceva banal ce totuși lui îi aduce un surâs în colțul gurii. Și-aș vrea să mă mint măcar pe mine, însă nu pot. Tot ce văd în jurul meu îmi lasă un gust al naibii de amar.

Drew, blondul din fața mea, fratele mai mic al sărbătoritului mă observă, arcuind o sprânceană, surprins de expresia mea facială. N-am o oglindă pentru a mă vedea, însă sunt sigură că ți eu aș fi surprinsă dacă cineva ar sta în fața mea cu zece tonalități de roșu pe chip. Mi-e cald, și totuși transpir rece pe șirea spinării.

Tremur, sau cel puțin așa mă simt. Degetele mi se strâng în jurul cuțitului și a unui șervețel. Și-aș vrea să plâng, să las un urlet să-mi părăsească plămâni.

Cred că tot ceea ce vreau cu adevărat este să respir.

O seară ce ar fi trebuit să fie arhivată în sertarul cu amintiri frumoase va trebui să fie strecurată în cutia de depozitare pe care mintea mea o ascunde în cel mai îndepărtat colț al subconștientului.

Cole nu mi-a suportat niciodată prietenii. Ăsta-i purul și simplul adevăr.

Belle, în mintea sa, este exact ceea ce o fată nu ar trebui să fie. 

Cecily avea și ea la rândul său ceva ce nu-i plăcea, ce nu-l convingea. Totuși nu am stat prea mult să-i rețin concepțiile complet greșite. 

Ethan și Drake, prieteni din liceu, erau exact ceea ce el nu ar fi vrut să ajungă vreodată, persoane normale. Sunt sigură că impresia sa este una proastă și când vine vorba despre Drew, deși acesta este în ultimul an de liceu și apare în peisaj doar câteodată, având propriul grup de prieteni cu care iese.

Tot ceea ce ar putea să-i capteze cu adevărat atenția este dat de faimă și pile. Nu contează cât de pur ești ca om în fața sa dacă prin tine nu-și poate atinge vreun obiectiv.

Urăsc asta la el, și totuși mor pe interior știind că acum ceva timp nu era așa.

— Cole, șoptesc, privind fix în ochii blondului din fața mea.