Cei mai buni amanți

Capitolul 4.

Kaylie Miller

Las telefonul lângă mine, pe blatul de fier al mesei din atelier, și-mi trec degetele prin păr, observându-i pe Drew și Drake cum își bat capul cu mașina ce este pusă pe elevator. Cecily îmi oferă o bere, amuzată de replicile pe care cei doi frați și le aruncă. Zâmbetul de pe buzele mele dispare când o altă vibrație a telefonului îmi dă de înțeles că am primit un nou mesaj. Îl ignor, vrând să mă bucur de seara aceasta.

Să mă cert cu Cole a devenit o rutină zilnică de care nu pot să mai scap. Dacă sunt la cămin, de ce sunt la cămin. Dacă sunt în oraș cu fetele, de ce sunt în oraș cu fetele. Nu este dimineață în care să nu arunce o acuzație la adresa mea, și zi întreagă în care aceasta să nu persiste.

Bine, hai că exagerez. Nu-i o situație zilnică aceasta, însă odată cam la două-trei zile se tot repetă.

Sinceră să fiu acum chiar aș vrea să știu ce nu-i mai convine, căci simt cum o venă de pe frunte îmi va exploda de la un moment la altul fără pic de preaviz.

Să fie faptul că sunt aici sau cel că sunt aici fără el?

Se poartă de parcă m-ar putea mânca cineva în lipsa sa. Aș vrea să aibă puțin mai multă încredere în mine și-n capacitățile mele de a-mi alege prietenii. Eu am avut încredere când l-am urmat aici, deși acum parcă încep să regret această alegere stupidă pe care am făcut-o.

— Ce vei face la vară? Mă întreabă Ceci, dându-și după umeri câteva șuvițe de păr. Ai găsit ceva interesant de muncă aici sau te vei duce acasă?

Las gustul amărui al berii să-mi umple gura, strâmbând din nas într-un mod imperceptibil.

Să mă duc acasă ar fi o durere de cap din câteva motive pe care n-am de gând să le enumăr. Dar să rămân aici? Simt cum un fior îmi mângâie șira spinării iar inima parcă-mi stă în loc pentru câteva secunde.

Da, două idei ce momentan par la fel de neplăcute.

— Nu, șoptesc, după ce-am înghițit gura de bere, o să mă întorc acasă, afirm ridicând din umeri, o să-i ajut pe ai mei la fermă. Niciodată n-ai destul ajutor acolo.

Și deși nu par al naibii de încântată trebuie să mărturisesc că acasă este locul în care m-aș întoarce mereu, căci mirosul bucatelor făcute de mama și zilele însorite petrecute cu tata pe afară au fost mereu ceva ce am iubit. Știu sună incoerent. Știu, am spus că întoarcere mea acasă ar fi o alegere nepotrivită din cauza a en motive, totuși comparând alternativa pare și cea mai înțeleaptă alegere.

Să fiu acolo ar însemna să fiu fără Cole.

Să fiu aici ar însemna să fiu aproape 24/24 cu Cole, fiindcă pe timpul verii ar trebui să mă mut la el în apartament.

Bruneta încuviințează din cap și-și pune palmele pe blatul mesei, făcându-și forță pe acestea pentru a se așeza cu fundul pe el. Îi urmez exemplul, lăsând capul să-mi cadă pe spate când sunt sus.

Atelierul nu-i mare, dar clar este primitor. Pereții sunt din cărămidă roșie, iar mobilierul este tot din metal, acest contrast de culori fiind unul plăcut pentru ochi. Podeaua este din beton și murdară pe alocuri de ulei și multe altele. Frigiderul mic de lângă cuier ține la rece berile și dozele de suc.

— Oakley se mărită, o informez, vrând să-mi stăpânesc râsul, dar nu pot. Deși este cu Jared de mai puțin timp decât suntem Cole și cu mine, ea se căsătorește. Pufnesc, auzindu-mi singură tonul de amărăciune pe care l-am folosit. Nu că eu aș vrea să mă mărit, continui imediat, doar, oftez, lăsând sticla de bere pe masă, îmi trec degetele prin păr și-mi trag câteva fire cu mult prea multă putere. Doar că este frustrant, mă las pe spate și-mi țin echilibrul folosindu-mă de brațe.