Cei mai buni amanți

Capitolul 5.

Kaylie Miller

Duc paharul de cafea la gură și-i arunc o privire scurtă lui Cole ce este mult prea ocupat cu butonatul telefonului pentru a asculta măcar un cuvânt din cele pe care le spun, lucru ce mă irită destul de mult. Știe că nu suport să repet ceva, iar el mă face să-mi bat gura degeaba de multe ori. Este așa de greu să fie atent la mine preț de câteva secunde? Cine-i așa de important încât să mă ignore cu atâta nerușinare?

— Vorbesc cu tine, pufnesc și duc o mână peste ecranul telefonului său, mă asculți sau mă ridic și plec? Întreb, arcuind o sprânceană cu superioritate.

Privirea sa se ridică spre mine, făcându-mă să înghit în sec. Palma sa ce era pe paharul de cafea se mută pe încheietura mea, strângând-o cu putere când o dă la o parte de pe telefonul său. Mă privește cu atât de multă indiferență încât simt cum transpir rece, căci pare că se uită la un străin nu la prietena sa.

— Foarte interesant tot ceea ce spui, șoptește pe un ton plat, lăsându-mi mâna și întorcându-se cu ochii în telefon, enervându-mă.

Deci un telefon este mai important? Deci eu stau de jumătate de oră și-mi bat gura degeaba, în timp ce el cine știe cu cine stă la taclale prin mesaje? Unde mama naibii s-a ajuns cu relația aceasta? Mă simt într-un punct mort, serios acum!

— Du-te naibii!

Trântesc paharul plin cu nectarul divin de un maroniu frumos ce are o mireasmă încântătoare pe masa cafenelei din campus și-mi iau telefonul de pe blatul de lemn, ridicându-mă în picioare în doar câteva secunde. Trag geaca pe mine și-i arunc o privire acuzatoare, în timp ce el nici nu se sinchisește să-și ridice ochii spre mine.

Deci interlocutorul său este mai important decât mine? Chiar așa stă situația?

— Să-mi iei cămașa de la spălătorie dacă tot pleci, îmi cere cu nonșalanță, și nu uita că diseară avem cina cu ai mei, au venit aici pentru o întâlnire cu niște prieteni la prânz și vor să ne vedem, îmi amintește pe același ton cu care servitoarea ar citi vânzătorului de la prăvălie pe timpurile regelui Arthur lista cu mirodenii ce-i sunt necesare.

Strâmb din nas și las o palmă să cadă pe masă, lângă paharul său de cafea, atrăgându-i în sfârșit atenția.

— Cine este Makenzie? Întreb în timp ce privesc ecranul telefonului său. Și de ce trebuie să te vezi cu ea la ora patru? Insist în timp ce simt cum presiunea-mi crește și nervii îmi ajung la limită.

Spre surprinderea mea chiar își ridică ochii din telefon pentru a mă observa, analizându-mi fața cu atenție, căutând ceva anume. Surâde, acel zâmbet ce mi-a cucerit acum câțiva ani inima, făcându-mă să-l privesc printre gene, așteptând un răspuns ce parcă nu mai vine.

— Este o colegă, spune calm, lăsându-se pe spate, arcuind o sprânceană, ești cumva geloasă?

Rânjetul acela pe care chipul său îl îmbracă mă face să-mi scarpin palma pentru a nu-l lovi peste ochi fix aici, în mijlocul unei cafenele pline până la refuz. Este relaxat, calm și plin de sine, în timp ce-și duce cafeaua la buze pentru a lua un gât.

— De ce eu nu o cunosc? Pufnesc, observându-l că scrie din nou mesaje. Uită-te la mine când vorbesc cu tine, Cole, mârâi, atrăgând câteva priviri, lucru ce-l face să mă privească dojenitor. Cine mama naibii e Makenzie?

— Devii insuportabilă, știi? Degetele sale lasă telefonul pe masă pentru a-i acoperi fața, trecând apoi printre cârlionții ciocolatii. Este o colegă, ce nu poți înțelege din această afirmație?