Cei mai buni amanți

Capitolul 10.

Kaylie Miller

Am terminat acum câteva ore de citit povestea scrisă de Drew, iar singurul cuvânt prin care pot să o descriu este „wow". Mi-am neglijat teancul de cărți pentru test doar pentru a putea să-i dau de cap acelei povești ce m-a intrigat al naibii de mult, nici la cantină nu m-am dus pentru a putea termina de citit manuscrisul. Acum, după ce mi-am întins oasele și mi-am aruncat fundul pe scaunul de la birou am începu să mâzgălesc foile albe cu notițe luate din cărțile de curs pe care ar fi trebuit să le am deja terminate, noaptea asta fetele ori vor dormi cu becul aprins ori eu voi sta cu fundul pe hol ca să-mi termin de organizat toate informațiile pentru examenul de Piețe de capital. Aș fi putut foarte bine să-i cer lui Ceci ceea ce scrisese ea, dar unde ar mai fi stat amuzamentul nopților nedormite de înaintea examenelor eminente?

— Ceci, m-am rotit doar jumătate pe scaunul biroului și-am aruncat o privire spre bruneta ce stătea pe propriul pat- capul acolo unde ar fi trebuit să stea picioare și ochii lipiți de laptopul la care se uita urmărind un film.

Își ridică privirea spre mine când îmi aude glasul, se rotește de pe burtă pe o parte, sprijinindu-se într-un cot, și-și arcuiește o sprânceană curioasă.

— La capitolul șapte ăștia îmi vorbesc despre primul indice și apoi despre al treilea, al doilea a fost mâncat de lup sau s-a pierdut în drum spre casă când se întorcea de la scufița roșie? Întreb destul de nedumerită, ochii mei implorând o explicație pentru această glumă proastă pe care cel ce a scris cartea a vrut s-o facă.

— Primii indici creați la bursa de valori spui? O observ cum stopează filmul și-și mută corpul într-o poziție mai confortabilă, în șezut, și-și trece degetele peste fața palidă. La al doilea n-au mai specificat că este, așa cum am spus, al doilea, mă lămurește, îi ultimul.

Îmi întorc privirea spre cartea de pe birou și recitesc ultimele rânduri.

— Am căutat pe net, mărturisește, inițial nici eu nu știam unde mama naibii să-l caut, pufnește amuzată de situație.

Până și facultatea vrea să se joace cu nervii mei, sunt sigură de asta.

— Mersi, șoptesc întorcându-mi atenția asupra materiei pe care încă trebuie să o asimilez.

Jumătate de oră mai târziu încep să-mi pierd interesul și speranțele pentru această materie ce nu-mi mai pare deloc atât de distractivă. Economia în sine nu mi se mai pare atât de interesantă de când am văzut cu adevărat cu ce se mănâncă, ceva mai monoton și plictisitor nu cred c-am putut întâlni. Regret ziua în care i-am spus lui Crystal că nu voi merge cu ea în L.A. la facultate doar pentru a veni să studiez ceva ce nici măcar n-am ales eu.

Cecily a plecat acum câteva minute din cameră să se întâlnească cu Drake, sau, cel puțin, eu asta presupun. Acum, că-s singură, simt disperarea cum mă pătrunde. Nu-mi place să dau arama pe față când vine vorba despre unele chestii când sunt și alte persoane ce mă pot vedea, însă acum am nevoie de o gură mare de aer pentru a-mi umple plămânii de oxigen. 

O facultate ce nu-mi place. 

O relație ce începe să îmi fie cam strâmtă. 

Cred că aș avea nevoie de o pauză care să dureze mai mult decât o lună, poate șase luni de două ori pe an, pentru că încep să-mi simt viața cum nu-mi mai aparține, iar asta este neplăcut. 

Senzația de sufocare, de înec în propria-ți viață nu este una ce te duce în extaz, nu, clar nu este. Aerul pe care îl respir începe să mi se pară nociv, omorându-mi firea cu fiecare secundă ce trece. Voi termina facultatea doar pentru că n-am de gând să-i dezamăgesc pe ai mei, sunt sigură că voi vedea tristețe în ochii lor dacă le voi spune că renunț acum, când aproape totul este gata. Nu am înotat niciodată în bani, iar taxele de facultate pentru mine și Crystal au fost plătite din împrumuturi și ipoteci la care nici nu vreau să mă gândesc. Nu, dacă am vrut bicicletă atunci trebuie să pedalez. Nu sunt ei cei care m-au forțat sau îndrumat spre o facultate ce acum mă face să strâmb din nas.