Cei mai buni amanți

Epilog

Kaylie Miller

18 iulie 2019

— Hei.

Vocea sa îmi ajunge la urechi în timp ce degetele mele sunt pline de cereale și Stella își savurează gustarea, gâdilându-mi palma cu limba. Știam că trebuie să ajungă, dar nu mă așteptam să vină atât de repede aici. Oakley s-a decis să-și țină nunta, sau mai bine spus petrecerea, dat fiind faptul că a spus „da" acum câteva luni bune, în maxim 24 ore, băgându-ne pe toți în panică. Era de așteptat, o fire impulsivă ca ea nici că ar fi putut face mai bine de atât.

— Hei, zâmbesc, rotindu-mă spre el ce abia a intrat în hambar. Arăți chiar bine, șoptesc, observându-i cămașa albă și pantalonii de la costum, mă întreb unde a dispărut geaca, deși sunt sigură că arăta la fel de bine și cu ea.

— Puneai în dubiu asta? Brațele sale îmi înconjoară talia, făcându-mă să zâmbesc din tot sufletul.

Rânjetul de pe buzele sale și strălucirea din ochi îmi pătrund sub piele, acolo unde doar el a știut cum să ajungă. Stella, un cal alb și nărăvaș, îmi împinge mâna cu nasul, dându-mi de înțeles că mai vrea cereale.

— Ai tăi au plecat înainte, mă informează, lăsându-mă să iau un alt pumn de mâncare pentru prietena mea.

Cu o mână întinsă spre Stella și cu cealaltă ce-i înconjoară talia lui Drew mă las pe o parte, întinzând un obraz spre el, dându-i de înțeles ceea ce vreau. Degetele sale îmi strâng rochia într-un pumn, apăsând pe șoldul meu pentru a mă trage mai aproape. Un sărut pe obraz urmat de unul la colțul gurii îmi provoacă fiori, făcându-mă să închid ochii.

De când am plecat din Boston pentru a mă întoarce acasă pe perioada verii ne-am auzit în fiecare seară pe FaceTime, sperând să găsim un moment mai puțin aglomerat pentru a ne putea vedea. Decizia lui Oakley de a face o petrecere în cinstea nunții sale și a lui Jared a fost cea mai bună scuză, deși asta l-a făcut să conducă până aici câteva ore bune.

Uit de Stella, lăsându-mă strânsă de brațele sale într-o îmbrățișare ce-mi transmite mai mult decât o mie de cuvinte, făcându-mă să tremur. Acele buze pline ce se mută de pe maxilarul meu, ajungând pe gât și apoi înapoi pe ale mele. Rochia de vară verde ce mi se ridică în sus, descoperind fesele goale.

— Mmm-mmm, degetele mele își fac loc prin părul său ce a crescut de la ultima noastră întâlnire, lăsând buzele să mi se contopească cu ale sale, cerând mai mult decât el îmi oferă.

Acea senzație de acasă mă copleșește, strângându-mă mai bine de el, lipindu-mi corpul de al său. Fac un pas în spate, urmat de încă vreo câțiva. Aerul cald al lunii iulie îmi încălzește pielea, dar nu la fel de mult ca și atingerile sale. Deși știu că suntem în întârziere nu-l las să se îndepărteze când își desparte buzele de ale mele pentru a trage o gură de aer. Îl privesc, lăsând ca amberul din ochii mei să se scufunde în albastrul din ai săi. Degetele sale îmi mângâie pielea, făcându-mă să-mi mușc buza de jos, sub privirea sa pătrunzătoare. Mă atinge, gâdilându-mi corpul cu mișcări lente, ducându-mă spre marginea prăpastiei în care chiar vreau să cad, știind că el mă va prinde înainte de-a atinge fundul acesteia. 

Cad, de fapt sunt lăsată să cad, în fânul pe care eu va trebui să-l strâng apoi. Acel rânjet șiret. Acea sclipire în ochi. Corpul său se poziționează peste al meu, făcându-mă să râd. Un râs ce se pierde printre săruturile noastre. Mâinile sale ce-mi parcurg pielea, ajungând la bata rochiei ce se ridică până la brâu. Degetele mele ce desfac într-un mod neîndemânatic nasturii cămășii călcate recent. Respirația noastră greoaie este singura ce se aude în hambar, lăsând pasiunea și dorul unuia de celălalt să-și facă de cap.