Cei mai buni amanți

Capitolul 25.

Kaylie Miller

Nu știu care a fost cu exactitate momentul în care Jax a intrat în apartament și nici nu-mi dau seama cât a văzut din ceea ce se întâmpla cu adevărat între mine și Cole. N-am auzit ușa deschizându-se și nici nu mai speram să mai ajungă cineva care să-mi ia apărarea. Inițial credeam că el, Cole, s-a oprit pentru că și-a dat seama că greșește, nicidecum pentru că a fost prins în fapt.

— Îți bați joc de mine? Mârâitul lui Jax răsună-n încăpere.

Mâinile sale sunt încă pe mine, ținându-mi brațele pentru a nu cădea, deoarece genunchii încă-mi tremură. Vocea răgușită a lui Jax este aspră și severă. Nu-i văd privirea, ochii mei s-au ațintit pe ușa din spatele său ce a rămas întredeschisă, însă pot simți răceala din vocea sa și modul protectiv prin care mă trage cu un pas mai aproape de el.

— Hei, frate. Cole pare atât de calm și relaxat, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat până acum câteva minute. E bine, adaugă apoi, poți să-i dai drumul.

Gem, lăsând frustrarea să-mi părăsească corpul în timp ce mă apropii mai mult de Jax, vrând parcă să simt că este real, că este cu adevărat aici, lângă mine. Jax poate foarte bine să-mi dea drumul, sunt eu cea care nu mă desprind de el, să văd ce are de gând Cole să facă în cazul acesta. Ne ia la rost pe amândoi? Nu cred că are tupeul necesar de-a se bate cu Jax, dacă blondul i-ar da una lui Cole, clar acestuia i-ar suna apa-n cap. Cei doi sunt prieteni de ceva vreme și nu i-am văzut niciodată certându-se, însă-mi amintesc momentele în care Cole făcea un pas înapoi când Jax strâmba din nas legat de ceva ce clar nu trebuia să se întâmple. Blondul mereu a fost mai matur decât șatenul, mai respectos și responsabil. 

— Nu-mi pare că-i „bine", pufnește celălalt. Dă-mi un motiv bun să nu-ți rup picioarele, prietene. Cuvântul prietene spun de Jax pare atât de batjocoritor, acid și plin doar de reproșuri, de parcă cel pe care-l vede-n fața sa nu este cu adevărat unul dintre cei mai buni prieteni ai săi.

Oh, rahat! Nu vreau să creez probleme între cei doi. Îi sunt recunoscătoare lui Jax, însă aș vrea doar să ies din această casă și să nu mă mai întorc vreodată. 

— Ia-ți lucrurile, șoptește acum mai calm, privirea coborând asupra mea. Te duc acasă, adaugă lăsându-mi corpul pentru a mă putea îndepărta de el.

Simt cum ceva mă ține totuși pe loc, ca și cum, dacă m-aș îndepărta de el, Cole ar putea să mă prindă din nou și să-mi facă vreun rău, însă privirea sa caldă mă încurajează să fac câțiva pași înapoi și să-mi iau lucrurile. Culeg geanta și geaca în grabă, simțind cum ochii cercetători ai lui Cole sunt asupra mea și-mi aruncă acuzații. 

N-am nevoie de nimic ce mai este în acest apartament și-mi aparține. Să se spele cu lucrurile mele pe cap, am să-mi cumpăr altele, dacă am să am nevoie. 

— Kaylie!

Mustrarea lui Cole îmi face genunchii să tremure. Încă un pas în față și ochii fixați pe Jax. Nu te uita în spate, Kaylie. Fugi acum, căci dacă rămâi s-ar putea după să fie mult prea târziu. Trec de blond și mă ascund în spatele său, așteptând ca el să-i întoarcă la rândul lui spatele șatenului.

— Kaylie! Repetă Cole, frustrarea din vocea sa este una imensă. Aud parchetul cum scârțâie când face un pas în față, apoi aud din nou acest sunet când Jax se poziționează mai bine în fața mea, devenind un scut uman pentru mine.

— Nu aș vrea să fiu nevoit să-ți sparg nasul, deși o meriți, îl avertizează Jax. Mai bine rămâi pe loc și o lași în pace.

Nu pot să-l zăresc pe șaten când privesc peste umăr, figura lui Jax acoperindu-l.