Tipetele si urletele ce vin de afara ma insapimanta al naibii de mult. Se aud voci din toate partile, in timp ce Harry tine de clanta usii ca sa nu fim invadati.
-Ok, ma simt ca in filmele de groaza. Nu le poti spune sa inceteze sau ceva? oftez.
-Oh, ba bineinteles ca pot. Stai mai intai sa ies de aici si sa ma azvarl intr-o multime enorma ce imi va sfasia hainele de pe mine si probabil o ureche. Imediat, imi raspunde, dandu-si incet ochii peste cap la final.
-Nu mai putem sta aici mult timp! Stim amandoi ca nu or sa plece, iar daca...
-Incerc sa ma gandesc okay?! ma intrerupe. Pentru numele lui Dumnezeu, nu stiu cat o sa mai rezist, spune, cu mana incordata.
-Eventual, vom ajunge sa ne mancam unul pe altul, zic, incercand sa-l inveselesc putin.
-Mda, nu ma ajuti deloc in situatia asta.
-Ah, dar nici nu incercam sa fac asta, zic, asezandu-ma pe scaunul din fata aparatului de fotografiat, dupa care apas pe buton si astept ca sa inceapa sa functioneze.
Imediat ce temporizatorul incepe numaratoarea, incep sa ma stramb si sa arunc pupicuri in aer catre camera.
-Serios?! il aud.
Dupa ce cele cinci poze sunt gata, ma ridic pentru a le colectiona, insa abia dupa realizez ca ele vor iesi in afara cabinei, in micutul loc amenajat pentru asta, cutia metalica.
-Ups, spun, iar imediat dupa, tipetele de afara se intensifica iar pumnii ce bat in peretii cabinelor devin mai agresivi.
Harry se uita catre mine, in timp ce imi afisez fata de vinovata.
-Hai a-fa-ra! Hai a-fa-ra! Hai a-fa-ra! incepe multimea sa tipe simultan.
-Vezi ce ai facut?! se uita catre mine.
-Ah, inceteaza sa te mai comporti ca un copil si hai sa le dam ce vor. Vei face doua, trei poze, le vei spune ca ii iubesti, apoi putem pleca.
-Asa deci. Daca esti atat de increzatoare, spune si da drumul la clanta, dupa tine! adauga, iar in secunda urmatoare usa este aproape scoasa din balamale, deschisa la maxim iar zeci de oameni ce plang, rad, sau tipa apar in fata mea. Fac un pas peste prag, iesind din cabina, iar dupa mine urmeaza Harry. Imediat zeci de telefoane sunt indreptate catre mine, si sunt trasa in stanga sau in dreapta pentru cateva poze, iar eu o iau razna. Cred ca o sa raman surda dupa aceasta mica adventura, pentru ca timpanele mele sufera incontinuu. Dumnezeule, cineva trebuie sa-i stapaneasca!
Multe voci se aud din multe parti, insa anumite guri scot cuvinte precum "tarfo", "idioato" sau "cum ai putu sa mi-l furi", iar asta ma distrage oarecum, asa ca raman pe loc, uitandu-ma in jur si observand ca Harry nu mai este aici.
-Harry este al meu, javra! se aude dintr-o parte.
-Ai face bine sa pleci de langa el, altfel ma voi asigura eu ca o faci! se aude din alta.
Iar curand, tot ce aud sunt cuvinte negative si injuraturi. Fara sa imi dau seama, o lacrima mi se prelinge pe fata, dar ma grabesc sa o sterg. Incep sa fug prin multime, incercand sa ies cat mai repede, insa pare ca nu are vreun sfarsit.
-Cum poate Harry sa stea cu una ca tine?
-Asa, fugi de aici, oricum nimeni nu te place!
-Tarfa!
-Zdreanta nefolositoare!
Fug, si fug, si fug, ciocnindu-ma de diferiti oameni, lovindu-ma si agitandu-ma, incercand sa imi pastrez controlul si incercand sa scap de nodul din gat ca sa imi recapat suflarea.
