Desi incerc sa-mi deschid ochii, parca cineva ma tine de pleoape. Totul este negru, insa incetul cu incetul, reusesc sa vad prin jur. Nu stiu unde ma aflu sau cum am ajuns aici. Tot ce vad este un tavan alb, si cand trag aer in piept, simt un miros inchis, un miros ce ma deranjeaza imediat. Imi misc putin capul spre stanga, si imediat imi observ mana legata la o perfuzie, si cateva aparate ciudate. Realizez ca sunt pe un pat de spital, desi nu inteleg de ce.
Panicandu-ma, imi misc capul in toate directiile, si incerc sa ma ridic putin. Chiar atunci, usa se descide, si o femeie intra in camera, zambindu-mi.
-Era si timpul! spune, ducandu-se catre perdele, inlaturandu-le si lasand lumina soarelui sa patrunda in spatiul micut.
Se uita iarasi catre mine cu un zambet pe fata, apoi vine langa patul meu, luand de pe o masuta o mapa.
-Deci, Ariana te cheama, nu? intreaba cu o voce draguta.
-Umm.. da! raspund cu o voce extrem de ragusita, si incerc sa tusesc de cateva ori pentru a reveni la vocea mea normala.
-Intre noi fie vorba, doi flacai au adormit pe scaune, asteptand sa te trezesti! se uita catre mine, apoi imi face cu ochiul.
Primele doua nume ce-mi apar in minte, sunt numele lor, apoi, cateva imagini de noaptea trecuta, imi apar in minte. Sunt neclare, si ma fac si mai confuza, asa ca imi scutur putin capul.
-Acum, vad ca esti bine! Te-ai vindecat frumos! spune in timp ce-mi ridica barbia cu degetele ei. Pai, cred ca vei putea pleca acasa, spre fericirea lor! rade catre mine, desi eu stau aici tot la fel de confuza.
-Sunt... sunt aici? o intreb, referindu-ma la ei doi.
-Oh! Stau pe capul meu de la trei noaptea! Bine ca au adormit! rade. Nu am indraznit sa-i trezesc, si tot nu-mi dau seama cum pot dormi pe scaunele alea incomode! Se pare ca esti destul de speciala pentru ei doi! spune catre mine, in timp ce-mi umbla la perfuzie.
-Da.. presupun, zambesc la randul meu catre ea.
-Pai, Ariana, se pare ca vei putea pleca acasa o data ce imi vin analizele de la laborator. Promit ca peste o ora esti libera precum o pasare! chicoteste.
Dau din cap in semn de multumire, uitandu-ma apoi la ce scrie pe acea mapa.
-Tu doar odihneste-te, da? Sunt sigura ca ai avut o noapte desul de dificila..
Nici nu vreau sa ma gandesc la ce ii trece prin minte in timp ce-mi spune acele lucruri.
Ea pune acea mapa la locul ei, pe masuta, apoi iese usor din camera, lasand usa deschisa.
Uitandu-ma prin jur, aud:
-Putem s-o vedem?! intreaba o voce ce-mi este asa de cunoscuta, o voce ce ma face imediat sa tremur din toate incheieturile.. vocea lui.
Nu inteleg ce le spune doctorita super-prietenoasa, insa raman fara respiratie atunci cand il vad pasind inauntru. Ii observ imediat parul ciufulit, blugii rupti si sunetul ghetelor lui. Ma uit in sus catre el, si parca totul merge cu incetinitorul. Isi trece mana prin par, apoi ochii lui verzi ma cauta cu privirea. Atunci cand privirile noastre se intalnesc, simt cum mor si cum ma trezesc iarasi la viata.
Mereu imi face asta...
Apoi, dintr-o data, totul revine la normal, si il vad pasind inauntru si pe Jai, aratand adorabil, ca de obicei.
-Dumnezeule, esti teafara?! intreaba cu ingrijorare in voce, el.
-Presupun ca da! ii zambesc brunetului.
