Inainte ca liftul sa ajunga la etajul nostru, si inainte ca vreunul dintre noi sa mai spuna ceva, se deschide usa biroului rapid. Ne intoarcem amandoi, confuzi.
-Apropo, iubire, nu uita de concert, okay? zice Crina, facandu-i cu ochiul.
Imediat imi intorc capul catre Harry, furioasa.
-Uuuh.. nici de asta nu i-ai spus? intreaba ea, facand o fata de vinovata mai apoi. Oups, adauga repede, iar imediat intra inapoi in biroul ei.
-Uau, pai ma bucur ca nu ne ascundem unul altuia lucruri, zic sec, inainte sa pasesc in lift.
Isi trece mana prin par, apoi isi deschide gura pentru a spune ceva, insa il intrerup.
-Si, cand este acest concert? Daca imi permiti sa pun o asemenea intrebare personala, adaug ironica.
-Um.. azi.
Inchid ochii si inspir adanc si incet. Habar nu am de ce nu mi-a spus, si nu vreau sa fac o scena din nimic. Nu e ca si cum ar fi omorat un om si i-ar fi ascuns cadavrul, insa ma simt lasata pe dinafara. Plus.. turneul?! Nici nu ma pot obisnui cu ideea.
-Afara deja sunt paparazzi.. poti, te rog, sa te comporti normal? Abia am iesit din tabloide si nu vreau sa apar iarasi.
-Sigur, Harry, pana la urma, asta este slujba mea. Nimic mai mult, zic incercand sa ii ranesc sentimentele, insa oarecum imi ranesc propriile sentimente spunand aceste lucruri.
Ofteaza suparat, apoi liftul se opreste. Cateva secunde mai tarziu, ne aflam in afara cladirii, inconjurati de obisnuita masa de fotografi, ce nici nu ma mai impresioneaza. Pot sa vina si noaptea sa-mi bata la usa, si tot as stii cum sa pozez si ce sa le zic atunci cand urla ca descreieratii spre mine. Plus ca, picaturile mici de ploaie ce cad din cer inrautatesc situatia.
Cand in sfarsit reusim sa ajungem la masina, ce apropo, este mereu parcata atat de departe, intru repede in ea si inchid usa grabita. Harry porneste motorul si imediat ne aflam pe drum. Tensiunea dintre noi aproape ca ne lasa fara aer, asta pana cand incepe sa vorbeasca.
-Inteleg ca nu trebuia sa iti ascund asta, Ariana, dar, la naiba! Te comporti copilareste!
-Poftim? imi ridic putin tonul. Tot eu ma comport copilareste, nu?! De cat timp stiai de turneu? zic, revenind la vocea mea normala.
Ezita putin, apoi cand ne oprim in fata semafoarelor, iar ploaia incepe sa devina din ce in ce mai puternica, raspunde.
-O luna...
Auzindu-i raspunsul, imi intorc capul spre fereastra acoperita cu stropi de ploaie.
-Nu voi fi plecat mult timp, spune, cand semaforul se face verde. Sunt doar sapte luni.
Sapte luni?! O spune de parca ar fi sapte ore. Prefer sa nu ii zic nimic, ramanand focusata pe ploaia linistitoare si agitata in acelasi timp.
-Uh.. unde are loc concertul? il intreb, schimband subiectul deoarece simt cum imi pierd controlul.
-Aproape de Times Square, raspunde, cu o voce groasa. Incepe la sapte, deci trebuie sa ne pregatim de pe acum.
-Sa ne pregatim? Brusc, sunt si eu implicata in viata ta? Caci pana acum jumatate de ora habar nu aveam despre nimci dintre acestea.
-Oh, haide. Opreste-te pentru o secunda si realizeaza cat de patetica esti.
-Patetica.. oh, okay, zic ridicandu-mi o spranceana.
Vad cum o ia catre dreapta, iar dintr-o data, opreste masina pe marginea strazii.
-Stii ca nu am vrut sa sune asa, spune aproape in soapta, iar singurul sunet ce se mai aude, este sunetul stergatoarelor parbrizului, ce indeparteaza apa de pe geam.