-Tocmai m-ai sarutat! De ce m-ai sarutat?! spun punandu-mi mainilenin cap, realizand ce tocmai am facut.
Relizand ca.. ceva in mine s-a declansat atunci cand mi-am lipit buzele de ale lui.
-Poftim?! striga el la mine. Tu esti cea care m-a sarutat! isi flutura mainile spre mine.
-Ugh! Dar tu ai raspuns! Nu trebuia sa raspunzi, Harry, nu trebuia sa raspunzi! zic panicata, de parca acum am terminat de asasinat un om. Oh, Doamne! tip nervoasa pe mine insami. Sunt o persoana atat de snoaba! Oh, Dumnezeuleeeee! Trebuia sa ma opresti! ma intorc catre el.
-Da, sigur, pentru ca orice baiat ar fi oprit o fata ca tine din a-l saruta! zice ironic, dandu-si ochii peste cap.
-Promite-mi ca nu o sa-i spui lui Jai, okay? intreb disperata.
-Poftim?
-Doar... promite-mi ca nu vei zice la nimeni! repet.
Nu stiu de ce ma simt asa vinovata. Pentru ca l-am sarutat... sau pentru ca.. mi-a placut..
-Eu.. credeam ca.. stii ce? Las-o moarta. Eu ma car de aici! zice nervos, apoi pleaca de langa mine, cautandu-si jacheta.
-Harry...
Incep sa merg dupa el, insa ma ignora. Isi apuca jacheta intr-un final, apoi continua sa mearga fara sa ma bage in seama, iar eu il urmaresc, stand in spatele lui.
-Harry! tip cand acesta se apropie de usa.
-Ce?! tipa nervos.
El se opreste din mers si se intoarce brusc, astfel, intreg corpul meu se zdrobeste de al lui. Cand imi revin putin, ma uit in sus, spre el.
-Te rog, nu pleca. Eu.. nu vreau ca scorpia sa se supere pe noi! mint.
De fapt.. doar vreau sa mai stea cu mine. Doar vreau sa aflu ce-s cu sentimentele acestea ce ma omoara pe dinauntru. De ce simt ceea ce nu trebuie sa simt? Nu stiu daca trebuie sa am incredere in inima ce aproape mi-a zburat din piept, sau in stomacul ce mi s-a intors pe dos.
-M-am saturat de rahatutile tale, Ariana, zice cu o voce groasa, vocea ce mereu ma sperie, apoi se intoace cu spatele la mine, si merge in continuare spre usa.
-Te rog nu..
Incerc sa scot ceva din gura, dar el deja deschide usa, iesind afara.
-Pleca..., imi continui propozitia, apoi ma asez cu spatele pe usa, lasandu-ma incet jos.
Nu vreau sa cred ca.. sentimentele mele pentru el sunt reale. Nu vreau sa accept asta. Nu ma pot indragosti de o persoana ca el... sau pot?
Ugh! Sunt atat de confuza in aceste momente.. si as vreau doa sa dau timpul inapoi si sa imi dau seama ce gandeam atunci cand el ma saruta. Va zic eu ce gandeam... nimic! Nu ma mai gandeam la nimic! Buzele lui erau intregul univers pentru mine, si parca totul era pus pe pauza, in timp ce noi continuam sa ne deztrabalam pe play. Normal ca m-am speriat, asa cum fac de obicei si am ruinat totul. Normal ca noaptea asta s-a dus pe apa sambetei.
Doar daca... mai statea inca doua minute, ca sa-i pot explica. Doar daca.. l-as fi putut intreba ce simte el pentru mine. Dar, acestea sunt "doar daca..."-uri.
Habar nu am de cand am inceput sa.. fiu atrasa de el in alt mod. Habar nu am de ce sunt asa o idioata! Am doi baieti in viata mea, si sunt sigura ca o sa-i ranesc pe amandoi. Asa sunt eu... o distrugatoare. Mereu distrug tot ce e mai bun, apoi ma plang ca o mica fitoasa. Dar stii ce? De data asta am sa indrept lucrurile, si am sa incerc sa repar tot ce am gresit. Cateodata chiar si un mic plasture poate vindeca o mare rana, nu?
