Harry's POV
Ma dau jos din nenorocitul asta de taxi, lasand cateva bancnote pe scaunul din spate. Nu stiu cat am lasat sau cat trebuia sa las, si nici nu ma intereseaza. Ma dau jos din masina, si incerc sa ma tin pe picioare. M-am cam obisnuit cu chestia asta ciudata, cu dezechilibrul si cu senzatia de ameteala. Sunt bine stapanite si cunoscute de mine, asa ca pun un picior in fata celuilalt, si merg pana la intrarea blocului in care sta el. Nu am inca un plan cert, planul meu este doar sa ma razbun. Razbunare, razbunare, razbunare.
Avand in vedere ca este doispe noaptea, holul de la receptie este cam pustiu, asa ca merg fara grija pana la lift. Cand ma urc in el, ma privesc in oglinda, si incerc sa ma fac cat mai prezentabil. Vreau sa arat bine atunci cand ii sparg afurisita aia de fata... doar nu vrem sa ramane cu amintiri neplacute, nu? Sunetul liftului ma trezeste din visul meu in care il vad trantit la podea cu sange peste tot pe el. Ies pe colidor, si imi trec mana prin par in drumul spre usa camerei lui.
Cand ajung in fata, undeva in adancul meu, vreau sa ma uit in urma, si sa vad usa ei, dar dorinta de a-l bate mar pe viermele asta este mult mai arzatoare, asa ca imi incerc norocul si apas pe clanta.
Sunt surprins atunci cand usa se deschide, insa incerc sa fiu cat de subtil pot, intrand inauntru si inchizand usa in urma mea. In tot apartamentul este o bezna totala. Un mare negru necunoscut, insa cum fac doi pasi in fata, vad lumina televizorului, iar pe el stand intr-un fotoliu, cu ochii inchisi. Mai, mai, mai. Il am si vulnerabil acum? Ce se poate mai bine de-atat?!
Ca un barbat ce sunt, nu pot sa dau intr-un om fara aparare, asa ca ma uit prin jur, si cand dau cu ochii de un obiect ce poate face zgomot, ma indrept spre el cu mare atentie. Cand ajung langa vaza ochita, o imping de pe masuta frumos aranjata, iar imediat ce atinge pamantul, florile si apa din ea se imprastie peste tot, iar cioburile sar in toate partile. Il vad trahnind pe fotoliu, deschizandu-si putin pleoapele, cautand sursa zgomotului.
Atunci cand ma vede, isi duce mainile la ochi si se freaca putin.
-Surprize, surprize! spun abtinandu-ma din ras.
-Ce dracului cauti aici?! Harry, jur ca am sa sun la politie daca nu pleci in acest moment din apartamentul meu! tipa, si se descopera.
Sta in picioare, uitandu-se la mine si tot ce-mi vine sa fac, este sa rad cu toti plamanii, caci este asa patetic.
-Politia, huh? intreb, si ma plimb prin camera spatioasa, cautand cu privirea altceva ce as putea distruge.
Vedeti voi, nu-mi place sa trec direct cu pumnii in fata lui. Imi trebuie putina incalzire, corect?
-Da! M-ai auzt bine! O sa chem politia! zice serios, dar vocea lui suna ca o gaina fricoasa, pentru mine.
Dau cu ochii de un bibelou dragut, in forma de elefantel.
-Aww! Imi place chestia asta! zic aratand spre bibelou.
Nu ii dau timp de gandire, ci doar imping elefantul pana pica pe parchet.
-Ups... nu mai are ce sa-mi placa acum! spun cu buza de jos in fata, afisand o fata de inocent.
-M-am saturat de toate rahaturile tale, Styles! Ce dracului vrei de la mine?! isi ridica tonul, si face cativa pasi spre mine, dar se opreste la vreo doi metri.
Se vede deja cine este invingatorul, nu? Se vede ca ii este frica de mine de la ultima noastra.. intalnire.
-Ce vreau? ranjesc usor.
-Da! Te-am intrebat ce vrei! foloseste acelasi ton patetic.
-Vreau ca tu sa stai de-acum incolo in banca ta, scumpete. Stii ce ai provocat aparand la acel show? M-ai provocat pe mine. Si crede-ma, chicotesc putin, nu vrei sa ma provoci.
