Imi deschid usor ochii atunci cand razele soarelui ma deranjeaza. Incerc sa ma intorc pe alta parte, insa nu mai pot adormi. Ma frec putin cu pumnii pe pleoape, incercand sa vad clar, apoi ma ridic pe coate si ma uit catre cealalta parte a patului. Il zaresc pe Harry cu gura deschisa si ochii inchisi, respirand greoi in somnul lui profund.
Incerc sa ma dau jos din pat in cel mai silentios mod. Dupa ce ma ridic in picioare merg spre usa camerei cu pasi micuti si precauti, apoi inchid usa, si merg pe hol pana cand ajung la bucutarie. Nu am chef sa pregatesc o cafea sau sa gatesc ceva, asa ca apuc laptele din frigider, si cerealele din dulapior, apoi ma asez la masa, incepand sa mananc.
Nu ma pot gandi la nimic altceva inafara de cele intamplate aseara. Stiu ca acei nenorociti si-au meritat-o, insa sentimentul de vina ma cuprinde in timp ce imi indes inca o lingura plina in gura. Nu vreau sa le cer scuze, insa mi-ar placea sa stiu ca au ajuns cu bine de oriunde or fi venit si ca nu le-am creat prea multe probleme. Iar de asta, dupa ce imi termin bolul de cereale si il asez in chiuveta, ma intorc inapoi in dormitor.
Merg usor spre perdele, si le dau complet la o parte, lasand soarele sa patrunda in camera. Imediat il aud maraind si injurand ceva in soapta.
Se zvarcoleste in pat, cu ochii inca inchisi, incercand sa ma gaseasca. Asta ma face sa chicotesc putin si ma dau de gol.
-Mhmm, ce tot faci acolo? intreaba el mofturos, intorcandu-se cu spatele.
Nu ii raspund, ci merg spre noptiera, luand telefonul lui in mana.
-Suna-i pe ai tai, zic, asezandu-ma in pat.
-Poftim? sopteste confuz.
-Suna-i si afla daca au avut unde sa petreaca noaptea! repet, uitandu-ma catre el.
-Esti nebuna, zice si se intoarce cu fata spre mine.
-Vorbesc serios! Vreau sa stiu daca au ajuns cu bine acasa sau daca au avut unde sa doa..
Nu pot sa-mi continui fraza, caci isi pune mana in jurul meu, si ma trage spre el.
-Culca-te, imi sopteste in ureche.
Imi dau ochii peste cap, si incep sa umblu prin contactele lui pana cand dau de "Mama", apoi cu o singura apasare, o sun si pun telefonul la urechea lui.
-Te urasc asa muuult, isi inchide ochii, in timp ce telefonul suna.
Dupa cateva secunde, aud vocea lui Vivien.
-Uh, hei mama. Unde sunteti? vorbeste el ragusit.
-Acum ne parasim camera de hotel si ne pregatim de plecare. De ce?
-Oh, Ariana voia sa...
Cum aud ce a spus, ii pun mana la gura, gesticuland ca disperata si incercand sa ii explic sa nu pomeneasca de mine.
-Scumpule, nu te aud clar, se aude femeia.
-Eu voiam sa ma asigur ca sunteti bine.
-Suntem, dulceata. Acum, trebuie sa plec. Avem bilete spre casa si o sa intarziem daca mai stau la taclale! Ai grija de tine.
Isi da telefonul jos si il pune pe noptiera.
-Multumita? se uita catre mine.
-Foarte.. numai ca..
-"Numai ca..." ce? isi ridica o spranceana.
-Cum au reusit sa gaseasca o camera de hotel libera la ora aia? spun confuza.
