Dupa ce terminam de mancat, in tensiunea imensa ce se simte in aer, Ben se ofera sa plateasca el consumatia. Iar acum, iata-ne iesind din reustaurant si mergand catre masina lui Harry. Grabim pasul pentru a evita norul de blitz-uri ce se apropie cu o viteza destul de mare catre noi. Intrand pe rand in masina, ne punem centurile, iar eu nu ma pot opri din a ma gandi ce o sa se intample din secunda in care o sa intram in apartament. Totul este un dezastru in fiecare camera. Nu am avut ocazia sa curat si probabil ma vor crede si mai nepotrivita pentru pretiosul lor fiu. De parca nu as avea destule bile negre la cei doi soti...
-Deci, Ariana, aud vocea lui Vivien de pe bancheta din spate, si deja incep sa ma rog pentru mila, te pricepi in bucatarie? intreaba ea.
Sincer, cred ca doar incearca sa ma scoata din sarite cu intrebarile ei stupide si fara rost. Nu vad cum asta ar afecta in orice mod relatia pe care o am cu Harry, dar, ca de la inceputul serii, imi inchid ochii pentru o secunda, apoi ii raspund cu un zambet pe buze.
-De fapt, chiar da! Nu o sa moara de foame, stati linistita, rad usor, incercand sa fac atmosfera cat mai placuta.
-Oh, daca nu o sa-i arunci toti banii pe haine si bijuterii, poate chiar nu o sa moara de fo...
-Mama, intervine iarasi Harry, uitandu-se in oglinda retrovizoare.
-Okay, okay, am inteles. O sa tac.
Cum o aud spunand acele cuvinte, ii multumesc bunului Dumnezeu pentru momentele astea de liniste. Nu credeam vreodata ca o sa-mi placa atat de mult sa nu aud absolut nimic.
-Totusi, cat de bine stii sa...
-Mama! o intrerupe Harry, oftand.
Se pare ca se resemneaza, deoarece tot drumul pana acasa este o liniste incantatoare in micutul spatiu. Iar asta ma face sa ma gandesc la Ben. Ceva este in neregula. Nu a mai scos niciun cuvant de cand am parasit localul. Nu ca m-as plange...
Ajungand in fata cladirii, Harry parcheaza masina la locul obisnuit, iar noi ne dam pe rand jos din ea.
-Cea mai luxoasa cladire din oras, remarca Vivien, in secunda in care coboram. O cam rasfeti, nu crezi? se aude incet, insa ma prefac ca totul este in regula, si continui sa merg spre intrarea in bloc.
Usierul ne saluta, apoi mergem impreuna catre lift. Perfect. O s-o am pe Vivien la mai putin de cinci centimetri de fata mea. Destul de aproape incat sa reusesc s-o scuip, huh?
Intram pe rand in ascensor, stand fiecare in cate un colt. Harry apasa pe buton, si arunc o privire rapida in oglinda, ca de obicei. Nu prea apuc sa imi verific parul sau machiajul, caci se aude sunetul familiar, apoi iesim pe holul lung, in drum spre apartament.
-Woah, pana si holul arata mai bine decat multe camere in care am fost, spune Ben, admirand peretii si tablourile de pe ei.
Usa se deschide, iar Harry ii lasa pe ei sa intre primii. Sper sa nu ramana oripilati din cauza dezordinii de peste tot.
-Harold, scumpule, locul asta este minunat! sopteste uimita femeia, in timp ce-si da paltonul jos, iar eu rasuflu usurata ca nu o deranjeaza cele cateva haine aruncate pe ici si pe colo.
-Pai, ce pot sa spun, ai gusturi bune, spune Ben, uitandu-se catre mine, in privinta apartamentelor! isi termina propozitia, apoi se uita si el prin jur.
Pentru o secunda credeam ca imi va face un compliment, dar nu, asta a fost doar o insulta sofisticata. Suier incet, apoi imi dau jos tocurile si haina, incercand sa fac pe gazda buna.
-Cu ce va pot servi? intreb afisand un zambet larg, in timp ce merg spre bucatarie.
-Ah, scumpo, pentru un moment te-am confundat cu menajera, rade usor Vivien, intrand si ea in bucatarie.
