Maine este ziua cea mare. Ziua pe care am asteptat-o timp de patru luni intregi. Inca nu realizez cat de aproape este momentul revederii, momentul acela cand ii voi putea simti iarasi respiratia pe pielea mea si mirosul lui atat de familiar.
Toata dimineata mi-am facut de lucru prin apartamentul nostru. Vreau sa scap de fluturii astia din stomac, ce recent se transforma in avioane uriase. Am spalat podelele de doua ori, am aspirat, am facut ordine iar acum sunt in bucatarie, cu telefonul in mana, tastand numarul unui restaurant cunoscut, pentru a face o rezervare.
-Buna ziua, Red Dragon la telefon. Cu ce va putem ajuta? se aude o voce feminina.
-Um, da, buna ziua. As dori o rezervare pentru doi?
-Doua secunde, spune aceasta si se aud cateva batai in tastatura.
-Ma tem ca toate locurile sunt deja ocupate, insa peste doua zile avem o masa li...
-Masa sa fie pe numele Styles, adaug, incercand sa profit de faima numelui.
Femeia mai bate de cateva ori in tastatura, apoi ma intreaba ora.
M-as putea obisnui cu asta.
Fericita, ma ridic de la masa si ma indrept catre frigider. Apuc o bucata ramasa de pizza, apoi tresar la auzirea soneriei. Musc din felie in timp ce merg pentru a deschide usa.
-Heeei! zic mestecand, la vederea lui Jai.
Ma dau intr-o parte, simultan cu usa, lasandu-i spatiu ca sa intre. Brianna il urmeaza. A revenit in oras, si pot spune ca a ajutat la trecerea acestei luni. Mi-am petrecut aproximativ tot timpul cu ea, si chiar daca Jai ma uraste pentru ca i-am furat-o, nu am regrete.
Mergem cu totii catre sufragerie, unde pe masa din fata canapelei zace jocul de Monopoly neterminat. Dupa ce aduc ceva gustari, incepem iarasi lupta. Cu fiecare mutare, pierd in fata lor, avand in vedere ca singurul lucru la care se poate gandi creierul meu este Harry. Avionul va ateriza la 11 dimineata. Inca vreo 19 ore si 53 de minute, dar hei, cine numara, corect?
-Si? Cu ce ai de gand sa il surprinzi? intreaba Bri.
-Oh, pai, o sa mergem la un restaurant banuiesc...
Asta daca va reusi sa scape din bratele mele. Nu cred ca ii voi mai da drumul vreodata.
-Siii, se uita ea catre mine, miscandu-si sprancenele in sus si in jos, dupa asta...
-Uh, probabil vom veni acasa si o sa dormim. Ultima data cand am vorbit cu el mi-a spus ca abia asteapta sa doarma din nou in patul nostru asa ca, mda...
-Wow... pai, stiti sa va distrasti, nu? zambeste la mine, cu o nota de ironie in glas.
Incerc sa mi-l alung din gand, si dau cu zarul nepasatoare. Imi este atat de dor de el... de vocea lui, desi o aud zilnic la telefon, este diferit. Prin telefon nu ii pot simti vibratia glasului, si nici nu-l pot vedea inclestandu-si maxilarul atunci cand il tachinez. Doar gandindu-ma la ziua de maine parca simt cum imi vin cateva lacrimi in ochi, insa mi le stapanesc. Imi aplec capul pentru a nu da ceva de banuit, si imi zaresc mainile. Imi amintesc cum se simte parul lui printre degetele mele, cum mereu isi gaseau locul printre suvitele lui lungi...
-Ari? tresar, parca trezita dintr-un somn adanc.
-Da? ridic capul, apoi tusesc pentru a scapa de vocea tremuranda.
Fac schimb de cateva priviri, apoi isi indreapta din nou atentia catre mine.
-Esti okay? ma intreaba Jai.
-Eu? Pfffft, sunt in regula. Ma gandeam la o strategie, haha! rad fortat in timp ce ma ridic de pe canapea, si merg spre usa. Mi-ati cam distrus proprietatile, hahaha! continui cu rasul meu, si merg cu fata catre ei, pana ce ajung la usa. Atunci ma intorc pe calcaie si merg cu pasi repezi catre baie. Inchid rapid usa, si ma pozitionez in fata chiuvetei, uitandu-ma in oglinda. Imi mut privirea de la reflexia mea, si dau drumul la apa rece, aplecandu-ma pentru a-mi spala fata, sperand sa scap de roseata din obraji. O opresc apoi, si apuc un prosop.
-Trebuie sa o scoatem din casa! se aude vocea Briannei.
Realizand ca vorbesc despre mine, imi lipesc urechea de usa, ascultand.
-Are nevoie de spatiu. Eu zic sa o lasam singura, protesteaza Jai.
Da, asta ar fi o idee destul de buna. Nu imi place sa par slaba in fata oamenilor. Nu sunt asa vulnerabila precum cred ei. Poate chiar ar trebui sa ies din casa... Ar trebui.
Ies din baie, si ii vad stand in picioare, vorbind. Se opresc atunci cand ma zaresc pe mine in capatul holului.
-Tocmai m-a sunat umm... bunica mea. Este in spital si ar trebui sa mergem sa o vizitam, minte Jai, insa ma prefac uimita.
-Oh, da, categoric! zic afisandu-mi fata de ingrijorata.
-Esti sigura ca o sa te descurci singura? intreaba Brianna.
-De ce nu m-as descurca? rad usor. Si asa planuiam sa ma culc. Ma cam doare capul.
