Harry's POV.
Ma uit la ea. Ma uit la buza ei sparta, cu un plasture pe ea, ma uit la falca ei ce incet-incet se face din ce in ce mai mov, si ma uit la ochii ei inchisi. Nici macar nu vreau sa ma gandesc la ce va crede atunci cand se va trezi. Ce va zice? Cum va reactiona.Isi va aduce aminte? Toate intrebarile astea ma macina in timp ce stau si ma holbez la ea, din picioare, langa Jai.
Nu vreau sa ma mai gandesc la ce mi-a facut el. Nu vreau sa ma gandesc ca merita bataie si ca l-as putea omori chiar aici. Vreau doar sa... ma impac cu ideea ca poate am pierdut-o. De tot.
Si credeti-ma, nu este deloc usor sa ma impac cu asta.
Usa se deachide incet, si amandoi ne indreptam privirile cate ea. Doctorita enervanta intra in camera.
-Imi pare rau sa va spun, insa cele cinci minute s-au scurs, asa ca..
Se opreste din vorbit si gesticuleaza spee usa. Vreau eu sa-i zic vreo doua, dar ma musc de limba si mai afunc o ultima privire la corpul inconstient al Arianei. Stand acolo, neajutorata, ma face sa vreau sa-mi bag o furculita-n gat.
Doctorita merge catre ea, si nu apuc sa vad ce o sa-i faca, deoarece Jai ma impinge de la spate, afara pe usa.
-Okay, prietene. Cred ca e timpul sa pleci acasa, zice el dupa ce inchide usa in spatele lui.
-Poftim? il intreb confuz si oarecum enervat, intorcandu-ma spre el.
-Cred ca ar fi bine sa... stii tu, sa fii complet treaz dimineata, cand ea va fi bine. Nu vrei sa te vada asa, nu? isi ridica spranceana la mine.
Stau putin sa analizez tot ce a zis. Intr-un fel, are dreptate, multa dreptate. Nu vreau ca ea sa ma vada asa. Nu vreau ca atunci cand o sa se trezeasca, sa ma priveasca cu scarba apoi sa fuga iarasi in bratele lui. Nu vreau aceste lucruri... dar pe de-o alta parte, nu vreau nici sa renunt, si sa-l las pe el sa castige. Nu vreau ca atunci cand Ari o sa se trezeasca, sa-l vada doar pe el, si sa nu stie ca am petrecut aici niaptea, iesindu-mi din toate mintile si urandu-ma. Nu stiu ce trebuie sa fac.
-Da... ai dreptate! apun dupa cateva momente de tacere. Insa nu vreau ca ea sa se trezeasca fara mine aici, adaug dupa doua secunde.
Isi ridica privirea spre mine, dar nu spune nimic. Se aseaza pe un scaun de pe hol, si asta fac si eu, dupa ce mai trag cu ochiul pe geamul camerei unde sta ea. O vad pe doctorita schimbandu-i plasturele.
Este ironic cum acum pot sta la cativa centimetri de Jai, fara sa vreau sa-i zdrobesc capul. Acum o ora il voiam mort.
Si iarasi incep sa ma gandesc la ce o sa-i spun Arianei cand se va trezi. "Hei, din greseala ti-am cam spart capul, dar nu te ingrijora! Inca putem forma un cuplu!". Mnu prea cred...
Doar daca as lutea da timpul inapoi... daca as putea sa... fiu mai inteligent, si sa fac ce a facut si ea cu sticla aceea. Apoi, imi vine in minte Crina.
Scorpia de Crina, ce totusi imi este ca un fel de mama. O mama extrem de nebuna si protectiva. Instantaneu, imi caut telefonul in buzunar. Cand dau de el, ma ridic de pe scaun si incep sa caut numele ei in agenda. Apas pe el, desi nu stiu ce o sa-i zic sau ce o sa fac.
Raspunde dupa cateva secunde, iar gura mi se usuca.
-De ce naiba ma suni la ora asta?! intreaba cu vocea ei somnoroasa si ragusita.
-Umm...
-Harry? Ce naiba faci? Unde esti? zice, iar dupa o pot auzi cascand.
-Sunt la... spital..
-Poftim?! tipa, treaza dintr-o data. Ce ti s-a intamplat? intreaba ingrijorata.
-Mie nimic. Ariana... s-a lovit.
