Inspir si expir rapid, incercand sa-mi recapat rasuflul. Cele trei perechi de ochi verzui nu ma scapa din privire, iar dupa ce trag cu ochiul la Harry, imi rearanjez parul.
-Acum, daca ma scuzati, spun pe un ton ironic si superior, as prefera sa dorm in loc sa fiu judecata de catre doi tafnosi! rastesc, intorcandu-ma apoi cu spatele si facand ceva pasi spre dormitor, fiind multumita de mine insami.
-Ariana, se aude din spatele meu, si ma opresc brusc, incercand sa nu ma stramb la auzirea vocii ei.
Imi dau ochii peste cap, apoi ma intorc pe calcaie, stand in hol cu mainile in san si uitandu-ma catre femeia enervanta ce sta la capatul colidoarului.
-Nu am realizat ca esti asa... vorbareata, sa spun. As prefera ca fiul meu sa stea burlac toata viata lui, decat sa fie cu una asa ca tine, asa de... pfiu! Asta ma face sa binecuvantez timpurile in care Harold obisnuia sa iasa cu fata aia blonda... Clara.
-Cara, intervine Harry, din spatele ei.
Iar la auzul numelui acelei blondine, pulsul imi creste iar sangele din vene incepe sa fiarba usor.
-Era ea mai ciudata, dar nici pe departe atat de nemanierata si fara frau ca tine! Se vede ca provii dintr-o familie de oameni ocupati, ce nu au avut timp ce tine. Parintii tai poate or fi niste oameni buni, dar au dat gres ca mama si tata.
-Imi vorbesti de parintii mei?! Oh, Vivien. Dulce si naiva, Vivien. Daca Harold nu ar fi cunoscut, sunt mai mult ca sigura ca ati fi in pamant pana acum! Ziceai de mine ca o sa profit de banii lui? Dar voi doi ce faceti, huh? Noroc ca aveti un fiu iubitor.
Vivien isi casca ochii, apoi il vad pe Ben venind din spatele ei.
-Harold, stii ca te iubim, incepe el, si deja imi imaginez ce bine ar fi sa fiu adormita in acest timp, dar pentru numele lui Dumnezeu! Ce ai vazut la.. ea, se intoarce cu fata spre mine. Nu are pic de respect.
Inghit in sec, apoi fac inca ceva pasi spre cei doi paraziti ce stau in casa mea.
-As prefera sa imi infig cate un cutit in ochi, soptesc cand ajung langa ei, decat sa ma aplec in fata voastra.
-Esti asa nemanierata, spune femeia.
-Woah, frumoasa insulta, Hannah Montana! zic rotindu-mi ochii in fata ei.
-Asta e! urla femeia. Plecam! In acest moment! Ben, strange-ti lucrurile. Ne caram de aici! tipa inca o data, apoi ma priveste in ochi cu dezgust.
-Sunteti invitatii mei! spun, ducandu-ma spre usa, pregatindu-ma sa dau afara cei doi Styles.
Apas pe clanta dupa ce descui, stand cu usa deschisa, asteptand cu nerabdare momentul in care cei doi vor pasi afara.
Momentul acela vine mai curand decat ma astept, caci imediat ii vad grabindu-se sa se incalte. Cu gecile de firma in mana si capurile pline de fente, arata ca si cum ar vrea sa smulga inima din mine. Ben iese pe usa fara sa priveasca inapoi, dar Vivien se opreste pentru cateva secunde si se uita catre mine.
-Nu te voi accepta niciodata! scuipa.
-O sa imi amintesc asta atunci cand i-o voi suge fiului dumneavoastra, zambesc catre ea, iar in urmatoarea secunda paraseste apartamentul, iar eu inchid usa dupa ea, aplaudandu-ma in gand pentru ce am zis.
Dupa, adevarul ma loveste. Harry sta la cativa pasi de mine, probabil furios si pornit de cearta. Nu am realizat consecintele. Stiu ca o sa fie nervos si ca nu imi va vorbi cinci ani de-acum incolo.
-Stiu ca ma urasti, dar doar lasa-ma sa...
-Sa te urasc?! ma intrerupe, ridicand din sprancene si pasind mai aproape de mine. Asta a fost... a fost atat de...
Imi inchid usor ochii, asteptand tot ce e mai rau sa ii paraseasca gura.
-Umitor! tipa dintr-o data, facandu-ma sa tresar. Esti prima fata care reuseste sa le faca fata parintilor mei. De fapt, ce ai facut tu nu se numeste "rezistat" se numeste invins! I-ai terminat psihic. Nu credeam ca voi trai sa o vad si pe-asta, dar oh, Doamne, Ariana, i-ai omoraaat! ma surprinde zicand, si imi ridic o spranceana fiind confuza.
Daca as fi fost in locul lui, nu stiu ce as fi facut. Probabil l-as fi torturat pentru cele spuse parintilor mei, dar el.. nu face asta. Si pot sa inteleg de ce. Cu niste parinti ca ai lui, ma mir cum de a ajuns un baiat atat de.. grozav.
-Daca tu nu ma urasti.. ei sigur o fac, soptesc usor, uitandu-ma catre el.
-Oh, haide... poate vor sa iti smulga parul iar apoi sa te oblige sa il mananci, insa cuvantul "urasc" este prea mult. Lasa-le ceva timp sa se obisnuiasca cu ideea, apoi vor vedea cat de inocenta si perfecta esti, zice, venind spre mine.
Mdaa, sunt ferm convinsa ca inocenta mea pentru Vivien a cam disparut dupa ce i-am zis inainte sa iese pe usa. Probabil acum ii povesteste totul lui Ben, iar omul ala nu se va mai uita la fel catre mine.
-Te vor place, intr-um final, crede-ma. Nu ai de ce sa te ingrijorezi, imi da o suvita de par dupa ureche, iar eu ma uit in sus spre el.
-Cred ca toti vecinii ne urasc acum, soptesc usor. Este mijlocul noptii iar noi am strigat unii la altii de ceva timp.
-Meh, inca ceva oameni ce se adauga pe lista cu persoane ce ne vor morti. Nu e mare lucru, zambeste usor, iar eu fac acelasi lucru.
-Deci, tusesc incet, le-ai prezentat-o si pe Cara, huh? imi amintesc de blonda.
-Oh, frate, iar incepem, chicoteste. Uh, da, le-am cam prezentat-o.
-Si, ce lucruri oribile i-au facut ei? intreb, vrand sa savurez insultele aruncate catre ea.
-Pai, pe langa faptul ca i-au comparat sprancenele cu niste bursuci, hai sa spunem ca fata nu s-a mai dus la ceva prezentari de moda dupa..
Incep sa rad, deja imaginandu-mi-o terifiata si speriata de parintii lui.
-Putem merge in pat? intreb. Nu cred ca o sa mai rezist mult in picioare, spun usor, sfarsindu-mi propozitia cu un cascat.
Fiind preocupata de a-mi pune mana la gura, nu realizez cum el ma ia pe sus, incepand sa mearga spre dormitor.
O data ajunsi acolo, ma pune usor pe pat, si ma simt ca in Rai. Ziua asta a fost una.. sa spunem plina de aventuri.
-Multumesc, soptesc, intorcandu-ma cu fata spre el.
-Nu e mare lucru. Ai vreo cincizeci si ceva de kilograme si..
-Nu, nu ma refer la caratul pana aici, il intrerup. Voiam sa iti multumesc ca existi in viata mea, casc inca o data, fiind prinsa de vraja somnului.
-Shh, somn usor, sopteste el, si simt cum mi se inchid ochii incet. Te iubesc, adauga al, apoi ii simt bratele imbratisandu-mi corpul.
Ultimul capitol din 2014! Whoaaa, ce repede a trecut timpul.
Va multumesc ca ati fost alaturi de mine, si da, capitolul e extrem de mic (va rog sa nu ma injurati), dar promit ca revin in forta in 2015.
