Ma trezesc, si fastacindu-ma, observ ca Harry nu se afla in pat. Ma intind spre noptiera, pentru a apuca telefonul. Este abia zece dimineata. De ce nu mai este in pat? Ugh, pun telefonul inapoi, iar dupa incerc sa imi gasesc alta pozitie confortabila pentru a dormi la loc.
Vazand ca. Nu am nici o sansa, ma ridic usor din pat, si ies din camera, facand pasi marunti spre bucatarie, cascand si incercand sa nu cad din picoare.
-Heeeei, spune el entuziasmat atunci cand ma vede.
Scanez rapid masa, si observ cum este plina de toast, cafea, unt si cereale.
-Tu ai facut toate astea? imi ridic o spranceana spre el.
-Nu, zana maseluta a aparut in aceasta dimineata si s-a gandit sa imi lase in dar un mic dejun, spune dandu-si ochii peste cap catre mine.
Oftez usor, apoi ma asez la masa, apucand o felie de paine si punand ceva unt pe ea.
-Deci, ce planuri avem pentru ziua de azi? intreb cu gura plina.
-Umm, de fapt, Crina a sunat in dimineata asta.
-Puteam sa jur ca asta o sa se intample! Mereu face asta! Iubesc femeia aia dar o urasc asa de mult! spun frustrata, gesticuland dramatic. Ce a vrut? intreb dupa ce ma linistesc putin.
-Nu prea mi-a spus mare lucru. Vrea sa mergem la ea.
-Oh, perfect! Asta inseamna ca suntem morti. Biroul ala aduce numai necazuri si femeia asa, ugh, femeia asta este o facatoare de probleme. Are ceva daca ma prefac ca sunt bolnava? Poti sa o minti ca, hm, nu stiu, sunt in coma si ma trezesc peste zece ani, sau ca sunt alergica la parfumul ei si nu ma pot apropia?!
-Ariana, inceteaza sa te mai comporti copilareste. O sa fie bine. Probabil ne va trimite la o petrecere si..
-Si ce aduc mereu petrecerile?! Probleme! il intrerup, continuand sa-mi argumentez supararea.
-Doar, mananca si imbraca-te. Trebuie sa fim acolo la unspe.
Prefer sa tac, multumindu-ma doar cu un oftat de frustrare, si sa continui sa imi descarc nervii pe toast-ul asta delicios.
Dupa ce terminam de mancat si de curatat, ma grabesc spre sifonier pentru a ma schimba. Nu ma intereseaza sincer ce voi purta. De fapt, nu ma intereseaza absolut nimic din ce vrea Crina. Insa, daca ne cheama la biroul ei, este clar ca nu poate fi ceva de bine. Mereu are sa spuna ceva. "Oh, Ariana, stii, nu poti avea o relatie adevarata cu Harry", "oh, Ariana, stii, trebuie sa te duci la un restaurant", "oh, Ariana, stii, ti-a murit cainele". Mereu femeia aia aduce vestile rele cu ea. Hm, ma intreb ce va fi de data asta. Sincer, dupa atata timp, nimic nu ma mai poate surprinde. Poate este ceva de bine. O vacanta, de exemplu, nu m-ar deranja deloc. As sta sub palmieri intr-un hamac, si as privi cerul limpede si as auzi oceanul... dar pana atunci, trebuie sa imi descurc parul..
-Esti gata? ma striga Harry din hol.
-Inca putin! strig inapoi, in timp ce ma parfumez. Okay, sunt gata, ies din baie, in cautarea posetei.
Ajung in hol si imi iau un mic palton pentru ca afara sunt ceva grade sub zero. In timp ce liftul coboara, incep sa ma rog in sinea mea ca nici un fotograf sa nu fie afara. Macar atat pentru ziua de astazi.
Ascensorul se opreste, si respir usurata cand nu vad multimea fanatica prin geamurile complexului. Iesim din cladire si ne grabim spre masina. Sfinte Sisoe, nu ma asteptam sa fie asa frig. Incerc sa imi acopar cat mai mult din fata cu paltonasul, in timp ce practic alerg spre masina.
O data intrati in ea, ma trec ceva fiori, pana cand micutul spatiu se incalzeste.
-Spre moarte! spun cu un entuziasm fals, cand Harry iese din parcare, si ajunge pe drum.
