Simt cum se misca langa mine si cum isi retrage bratele din jurul taliei mele, pentru a raspunde la telefonul ce suna neincetat de vreo cinci minute. Ce se intampla cu oamenii si trezirea de dimineata? Nu mai pot dormi nici macar pana la noua...
-Mhm, alo? raspunde el incet, frecandu-si ochii cu o mana.
Nu stiu cine e pe partea cealalta a liniei telefonice, dar imediat ce spune ceva, Harry isi casca ochii, si mai ca sare din pat.
-Mama! N-nu ma asteptam sa suni! il aud spunand, apoi imi transmite sentimentul de anxietate.
-Nu cred ca este momentul potrivit, adica noi inca..
Isi trece mana peste fata, panicat.
-Nu cred ca suntem liberi saptamana asta... Poftim? Puteai sa ma anunti!
Se da jos din pat, mergand in linii drepte, in timp ce eu stau aici confuza, inca nestiind ce naiba se intampla.
-Ai facut ce?! Dumnezeule mama, doar, lasa-ma sa vorbesc cu ea zece minute. Te voi suna inapoi! spune, apoi inchide telefonul, si il arunca in pat.
Nu scoate niciun cuvintel, si doar merge ca bezmeticul prin camera, trecandu-si mana prin par din cand in cand.
-Umm, ce este? intreb intr-un final, si tresare, oprindu-se din mers.
-Sunt aici au si rezervatie si vor sa te intalneasca dar nu o sa fie bine si stiu asta deoarece sunt niste nebuni! vorbeste foarte repede, iar eu raman la fel de confuza.
-Cine "sunt aici"? intreb.
-Parintii mei! spune agitat, ducandu-se spre geam.
-Si vor sa ma intalneasca? zambesc usor, dandu-ma jos din pat si mergand spre el bucuroasa.
-Da, spune panicat.
-Umm.. si ce este rau in asta? imi ridic o spranceana cand ajung langa el.
-Totul! Nu or sa te placa! Absolut deloc!
-Ah, pai ma bucur ca ai incredere in mine! Esti foarte amabil! zic ironica.
-Nu este vorba de tine! Este vorba de ei! Sunt nebuni si aristocrati si prea pretentiosi. Or sa ma faca de ras si or sa..
-Hei, hei! Il opresc din vorbit, punandu-i un deget peste buze. Pot sa fiu aristocrata si pot sa ii fac sa ma placa, nu ai de ce sa iti faci griji, stiu cum sa ma comport in jurul parintilor.
-Nup, tu tot nu intelegi... sunt insuportabili! Ii iubesc din tot sufletul, dar sunt complet ticniti. Or sa te faca sa innebunesti, apoi or sa rada de mine pentru ca nu am gasit alta "mai buna". Asa se intampla de fiecare data, cu fiecare iubita pe care am avut-o.
-Ei bine, eu nu sunt la celelalte, okay? Ma pot descurca. Tu doar stai aici, suna-i si vezi la cat trebuie sa ne intalnim, in timp ce eu ii dau un telefon Crinei. Totul o sa fie bine, okay? ma uit catre el cu ochii mari, si da din cap.
Se aseaza inapoi pe pat, in timp ce eu imi apuc telefonul si plec in bucatarie, apeland-o pe Crina.
-Ariel! De cand nu ti-am mai auzit vocea! Cu ce scop ma suni?
-Nu am timp de explicatii, insa am nevoie de tine si de cunostiintele tale cu privire la magazinele sofisticate.
-Ouuuh, draguto, parintii lui Harry? o aud.
-Poftim?! intreb surprinsa. De unde ai stiut?
-Ah, draga mea, am mai multa experienta cu parintii lui si cu mofturile lor decat oricine. Harry apela mereu la ajutorul meu, insa acum ma bucur ca ai apelat tu. Ne intalnim in fata cladirii mele in douazeci de minute. Nu intarzia! inchide telefonul.
Ies din bucatarie, mergand spre dormitor, increzatoare in mine. Harry se ridica din pat cum ma vede.
-Vor sa mergem la un restaurant din centru la ora cinci.. oh, Doamne, o sa fie un dezastru total...
-Am vorbit cu Crina si o sa mergem la cumparaturi impreuna. Totul o sa fie bine, nu te mai ingrijora atat, bine?
Nu raspunde, ci se arunca in pat, acoperindu-se din cap pana in picioare cu plapuma.
Ajungand in fata cladirii, o vad pe Crina coborand pe scari, cu ochelarii ei in mana si cu Gerard in dreapta ei, tinandu-i poseta. Cum il vad, urc cateva trepte si il imbratisez strans.
-Daca imi cocolositi Louis Vuitton-ul va spanzur pe amandoi cu ea! o auzim pe Crina, ce a ajuns langa limuzina. Ne indepartam imediat unul de celalalt, tragand cu ochiul la geanta ei si sperand ca nu a patit nimic.
Ne indreptam si noi spre limuzina, iar o data intrati acolo, o intreb pe Crina despre parintii lui Harry.
-Oh, scumpo... daca ai crezut ca EU sunt pretentioasa, asteapta sa ii intalnesti pe ei. Oamenii aia nici pe mine nu ma plac! Iar eu sunt adorabila, asa-i? se uita catre mine, si imediat dau din cap si spun un "da" fortat. Ei nu imi vad stralucirea... singurul om pe care il suporta este Harry, in rest, cred ca ar fi in stare sa-si ingroape si proprii parinti.
-Okay, deci ce ar trebui sa fac?
-Cu privire la asta, nu am ce sa iti spun. Nu stiu cum vor sa te comporti, insa un lucru sigur stiu. Stiu cum vor sa te imbraci. Mama lui, adica Vivien, este o amatoare a stilului parizian. Am observat in colectia ei de haine o groaza de Chanel-uri. Iar tatal, Ben, este un tip ce se imbraca normal, fara brand-uri, dar foarte elegant si italienesc..
-Okay, Crina, nu am inteles o boaba din ce incerci sa-mi spui, vreau doar sa ma imbrac bine, o intrerup, fiind satula de cuvintele alea ciudate.
-Bine, dar doar ca sa stii, urmeaza o lunga sesiune de cumparaturi, asa ca pregateste-te.
Soferul ne deschide politicos usa, apoi iesim pe rand afara, stand in fata mall-ului la care am mai fost, acum cateva luni, cand mi-am reinnoit garderoba.
-Okay, acum urmati-ma. Vei proba atatea haine cate nu ai vazut in viata ta. Trebuie ca mofturosii aia sa te placa. Nu o s-o dau in bara din nou!
Isi pune ochelarii de soare pe ochi, apoi incepe sa mearga.
jur ca o sa postez urmatorul capitol peste doua-trei zile, insa acum nu am putut sa scriu mai mult pentru ca inca nu-s hotarata ce o sa se intample exact, si de-asta este neobisnuit de mic.
