De o ora jumate imi caut o rochita si niste pantofi. De o ora afurisita! Cred ca o s-o iau razna daca nu-mi gasesc ceva de imbracat, curand. Parca toate hainele din dulapul meu sunt nefolositoare in acest moment.
Si, cand sunt pe cale sa-mi rup tot parul din cap si sa ma urc pe pereti, gasesc o rochie ce sa nu para hidoasa in acest moment. O iau de pe cuier si o pun imediat pe mine, pana creierul meu imbecil nu se razgandeste. Apoi, o iau la fuga catre micul meu loc amenajat cu oglinda si incep sa ma infrumusetez cat de cat.
Ieri seara, dupa ce am ajuns acasa, PE JOS, pentru ca Harold s-a hotarat sa ma lase pur si simplu acolo si sa plece ca un om cu probleme mintale ce e, am gasit un imens buchet de trandafiri in pragul usii mele, alaturi de un bilet. Jai m-a invitat astazi la o prima intalnire oficiala, cum ultima a fost stricata de acelasi om nebun la cap.
O sa mergem intr-o parte a orasului mai parasita, daca se poate spune asa ceva despre New York, ca niciun fotograf sa nu ne surprinda si tot planul acesta sa se strice. Oricum, azi e premiera unui film cu Angelina Jolie, asa ca probabil toti vor fi acolo.
Cand termin de alergat prin casa si de tipat din cauza cerceilor ce nu-mi stau in urechi, se aude soneria usii mele. A veniiit!
Imi apuc geanta entuziasmata, apoi raspund la usa, punand pe fata cel mai frumos zambet pe care-l pot afisa.
-Hei! salut eu cand dau cu ochii de el.
-Arati superb pentru o plimbare pe langa canale! rade el.
-Mersi?! rad impreuna cu el.
Ies din apartament, apoi ne indreptam amandoi spre lift.
-Deci, cu ce o sa ajungem acolo? incep o conversatie.
-Pai, cu cel mai penibil si mai in comun transport... metroul.
-Super! o liniste jenanta se lasa in micuta incapere, si parca ramaneam fara aer daca nu ajungeam mai repede la parter.
El isi intinde mana ca un gentleman, si i-o apuc, apoi iesim impreuna. Imi apuc ochelarii de soare pe care i-am luat ca sa nu ma recunoasca nimeni si iesim afara din cladire.
-Este asa de cald! se plange el, fluturandu-si mana ca sa-si faca putin vand. Deci, am vazut noi poze cu voi.. de ieri.
-Ah, da.. am fost la o gelaterie iar el s-a comportat ca un nemernic tot timpul, deci mda...
-Enervant tip, huh? zambeste si se uita la mine.
-Nu mereu, dar in mare parte din timp, DA! chicotim impreuna.
Ajungem langa statia de metrou, si coboram pe scarile acelea dubioase.
-Pregateste-te pentru oamenii ciudati ai New York-ului! spune in timp ce traversam un fel de tunel pentru a ajunge la subsol.
-Metrourile sunt asa infricosetoare! ma plang.
-Oh, haide! Nu e ca si cum cineva ar veni la tine si ti-ar infige un cutit in gat! Ah, ba da, asta s-a intamplat o data, daca stau bine sa ma gandesc, ma tachineaza si il imping in umar, dar el ma apuca de sold si ma trage din nou aproape de el.
Ne asezam langa multime, asteptand trenul. El profita de acest moment si imi lasa un pupic pe obraz. Simt cum ma rosesc ca un mar, dar ma uit la el, ii zambesc, si il sarut usor ca raspuns. Vantul specific incepe sa isi faca simtita prezenta, iar cand devine puternic, imi pun mana pe rochita pentru ca deja mi se ridicase. Il observ razand discret, apoi incepem sa mergem apre usi. Intram cu greu, apoi prindem loc unul langa altul. Capitanul vorbeste plictisit in microfon in timp ce eu imi asez capul pe umarul lui Jai.
