27 - Minciuna alba.

10.2K 491 62
                                    

nu am apucat sa editez capitolul. scuzati greselile.

Harry's POV

Dupa ce doboram aproape tot ce ne inconjoara in timp ce ne sarutam, o arunc in pat. Si oh, ce as vrea sa ma arunc si eu acolo, insa chiar trebuie sa discutam.
-S-a intamplat ceva? se uita in sus catre mine, cu fata ei adorabil de confuza.
-Nimic, o calmez, punandu-ma pe fotoliul din fata patului. Acum sunt pregatit sa te ascult! zic, ridicand din sprancene.
-Ah! isi mareste ochii si sunt sigur ca se intreaba cum de nu am sarit imediat pe ea atunci cand am pus-o in pat.
Asta ma intreb si eu. As vrea sa folosesc acele prezervative cu banane chiar in acest moment. As vrea sa ma urc peste ea si sa uitam de tot ce ne inconjoara, insa nu putem conbtinua sa ignoram problemele dintre noi doi. Nu pot sa ignor certurile ce nu se mai termina si toate chestiile toxice din jurul nostru.

O vad tragandu-si tricoul inapoi in jos, apoi incearca sa-si gaseasca o pozitie cat mai confortabila. Presupun ca are multe de zis... si eu am.
-Okay, in primul rand, as vrea sa vorbesc despre noaptea trecuta si sa aflu cum m-am lovit...
Pentru un moment inima mi se opreste in piept, dar apoi isi continua fraza:
-Dar, asta ma intereseaza mai putin. Trebuie sa lucram la incredere, spune si imi ridic privirea din pamant, uitandu-ma catre ea. Stiu ca nu iti place Jai si ca nu suporti sa-l vezi in preajma mea, insa asta nu inseamna ca trebuie sa apelezi la violenta, Harry.
De ce vorbeste de parca ar stii ce s-a intamplat aseara? Daca isi aminteste si se preface ca nu, incercand sa vada daca o sa recunosc? Daca ma pune la incercare?
Oh, frate, devin paranoic.

-Aham, inghit in sec, incercand sa-mi alung gandurile negative din minte.
-Stiu ca il urasti, insa eu tin la el. Mult.
Ma abtin atat de greu in acest moment. Doar la auzirea numelui lui, mi se inclesteaza dintii in gura, si mi se strang pumnii.
-Nenorocitul ala a incercat sa-mi distruga cariera.
-Nu, nu a facut-o! isi ridica tonul, si vad cum incearca sa-si mentina calmul. El doar a incercat sa ma recastige pe mine.. nu voia altceva.
-De ce continui sa-i iei apararea mereu? El este motivul pentru care ne certam mereu..
-Nu! Tu esti motivul! ma intrerupe. Tu... tu esti prea exagerat, okay? Jai este un baiat bun, si daca ai inceta sa te mai comporti ca un copil de trei ani, ai vedea cat de dulce si bun este.
-Dulce si bun? ma bufneste rasul.
Viermele ala numai dulce si bun nu este. 

Ariana trage adanc aer in piept, pentru a se calma, apoi isi continua ideea.
-Poti doar sa... incerci sa fii mai amabil cu el? Pentru mine? se uita cu ochii aia ai ei ce ma omoara, si normal ca sunt fortat sa spun un "da" printre dinti.
-O sa incerc. Daca pumnul meu o sa vrea sa-i loveasca accidental fata, imi pare rau.
Isi da ochii peste cap si isi acopera fata cu mainile din cauza nervilor. Stiu ca sunt o durere in fund uneori. Nu stiu cum ma poate suporta...
-Bun, acum ca am lamurit lucrurile cu Jai, poti sa-mi spui ce s-a intamplat noaptea trecuta?
Cum aud acele cuvinte, ma iau toate transpiratiile. Inca nu stiu daca isi aminteste ceva.. nu stiu cum sa fac sa nu-si dea seama...
-Umm... ce-ti amintesti de noaptea trecuta? spun incercand sa par cat de calm posibil.
-Nimic chiar... stiu doar ca se auzea un zgomot foarte enervant.. apoi m-am dat jos din pat si.. apoi am intrat in apartamentul lui Jai. De acolo se auzeau zgomotele ciudate.
-Atat? intreb pentru a ma asigura.
-Dap! da din cap in semn ca da, si se uita la mine, asteptand o explicatie.

-Ai cazut... erai somnoroasa. Te-ai impiedicat si te-ai lovit la cap. Nimic grav, doar ca ti-ai pierdut constiinta.
Urasc sa o mint... urasc sa fac asta si ma urasc si pentru mine pentru ca sunt un nenorocit de las. Insa prefer sa spun o minciuna si sa o am pe ea, decat sa spun adevarul si sa o pierd...
-Si de ce am buza sparta? isi ridica sprancenele catre mine.
Okay, acum ce dracu ii pot spune?!
-Ai dat cu gura de prag. Dap, asta ai facut!
Sunt atata de patetic la minciuni. Si un copil de cinci ani stie sa minta mai bine decat mine, insa atata timp cat ea ma crede, ama multumesc si cu minciunile penibile.
-Oh! Pai, cred ca de-acum incolo imi voi baga castile in urechi atunci cand ma deranjeaza un sunet, rade usor. Si tu cum ai aparut acolo?
Pentru numele lui Dumnezeu, Ariana, inceteaza sa mai pui intrebari la care nu stiu cum sa raspund!

The Beard // H.SUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum