Parfum clandestin | Finalizată |

Capitolul 3

Ethan

Conversația cu mama se încheie imediat ce intru cu mașina în curtea casei și-i și observ pe cei doi băieți în leagănul mare din grădina din față. Fără să-mi mai pese cum parchez, mă grăbesc să o fac, văzând că băieții vin spre mine. Le-am spus de mai multe ori să nu meargă spre o mașină până nu se oprește și cel de la volan coboară, căci nu se știe niciodată ce se poate întâmpla, dar se pare că nu vor să mă asculte.

— La mulți ani, tata! strigă de cum deschid ușa mașinii și pentru câteva secunde mă blochez, neînțelegându-le urarea.

Însă mai apoi îmi amintesc că le-am spus despre aniversarea căsătoriei dintre mine și mama lor. Cum de altfel le-am spus și despre zilele libere ce mi le luasem pentru a le petrece împreună cu ei și Seren, ca o familie. Și le-am mai spus să păstreze asta secret, să nu îi spună mamei lor pentru a nu strica surpriza.

Probabil că nici nu i-au spus atunci când i-a adus la părinții mei sau dacă au făcut-o, nu cred că ei i-a păsat, altfel nu ar fi plecat ori ar fi amânat puțin. Iar cei doi, oare ce-au gândit ei când ea le-a spus că trebuie să plece și de aceea îi aduce la bunici? Ei știau ceva de la mine, ea le-a spus altceva, nici nu-mi pot imagina ce au crezut în acele momente, dacă m-au considerat mincinos sau au considerat că ea îi minte.

— Unde e mama? văzând că nu le răspund, fiind prins în gândurile ce mă acaparaseră, Joshua îmi pune întrebarea la care nu știu cum să răspund.

De fapt, nu vorba că nu știu ce să le zic, e vorba că nu știu cum să le spun adevărul cât mai frumos pentru a nu-i afecta pe ei cumva. Seren, oricum ar fi ea, este cea care le-a dat viață, i-a purtat aproape opt luni în pântece, apoi i-a alăptat și nu a dormit nopți întregi, nu vreau ca ei să își creeze o impresie proastă despre ea.

— Mama voastră a plecat în Italia cu prietenele ei, să se răsfețe pentru câteva zile. Iar între timp, noi vom petrece timpul așa cum ne dorim, ne distrăm și noi, ca între băieți. Ce ziceți, cum vă sună asta? asigurându-mă că am parcat cât de cât bine, îi iau pe amândoi de după gât și merg cu ei spre casă, unde sunt sigură că ne așteaptă mama și tata.

— Dar ne-ai spus că ne vom petrece săptămâna toți patru. Ai spus că este aniversarea voastră astăzi. Cum a putut să plece? de data aceasta Landon e cel care vorbește, oarecum supărat.

— Vrem să vorbim cu ea, tata. Să-i urăm și ei la mulți ani, să-i spunem că ți-ai luat liber. Poate așa se va întoarce mai repede, până să răspund, Joshua mă ia prin surprindere cu cerința sa.

— O să vorbim cu ea mai târziu, dacă chiar vreți. Însă nu se poate întoarce, a fost invitată acolo și am fost luat prin surprindere. O să petrecem altă dată cu ocazia aniversări. Avem tot timpul din lume, încerc să găsesc o scuză atât pentru soția mea, cât și pentru mine.

— Promiți? întreabă amândoi în același timp și sunt încă o dată surprins de sincronul lor.

— Promit, cum promit și că săptămâna asta vom face tot ce vă doriți voi. Ne vom distra cât de mult putem, îi asigur, iar ușa casei ne este deschisă de mama, ce e toată numai un zâmbet.

— Băieții mei frumoși... Nu mă mai satur să vă privesc, zâmbind în continuare, ne trage pe toți în brațele ei călduroase. Landon, Joshua, lăsați-l pe tatăl vostru și mergeți să vă spălați pe mâni, iar apoi veniți la masă. Bunicul ne pregătește cel mai bun mic dejun, pe lângă că ne-a făcut și clătite, îi anunță și în secunda următoare nu-i mai văd lângă noi, ci deja fug spre baie.

— Ușor, strig eu spre ei, nevrând să aibă vreun accident sau să deranjeze ceva în casă.

— Lasă-i, Ethan... Așa erai și tu când erai la vârsta lor, îmi atrage mama atenția asupra sa.