Parfum clandestin | Finalizată |

Capitolul 24

Ethan

Sunt câteva minute de când m-am întors în casa unde obișnuiam să locuiesc. Am avut o dimineață tensionată, un drum înapoi spre părinții mei și o discuție în contradictoriu, dar acum sunt aici și aștept ca Karen să apară.

Părinții mei și chiar Amaya au vrut să mă însoțească, cel puțin unul din ei, chipurile pentru a se asigura că nu se va întâmpla ceva rău. Dar nu am acceptat, eu trebuie să port discuția ce va urma cu acea femeie. Și nu va dura mult, doar atât cât să mărturisească adevărul, iar apoi poliția va veni să o ia.

Nu sunt prost sau cel puțin nu mai sunt, acum. O să o înregistrez, așa cum am stabilit cu poliția, ca să poată asculta și să știe când să intervină. Plus că nu știu ce fel de om este această Karen și ce ar mai fi în stare să facă, aflând că secretul ei a fost descoperit. Probabil de asta se tem și părinții mei, dar nu trebuie să își facă griji.

Din momentul în care mă voi întoarce acasă la familia mea, vom fi scăpat definitiv de Seren, Karen, de nebunele care au crezut că pot să își bată joc de noi.

Îi răspund acum, într-un final, la acel mesaj fals, în care își arăta îngrijorarea pe care nu o are. Și nu o fac din plăcere sau pentru că ea ar merita un răspuns, cât pentru că vreau să aflu la ce oră va ajunge. Nu-mi place să pierd timpul degeaba și doar să aștept.

Ethan: Suntem bine cu toții. La ce oră ajungi? Băieții sunt nerăbdători să te revadă.

Strâng din dinți și mă strâmb la ultima propoziție ce i-am scris-o. Copii nu au fost niciodată nerăbdători să o vadă sau să fie cu ea, ei doreau doar iubire și atenție din partea celei pe care o credeau mama lor. Însă acum au găsit asta în Amaya și nu vor mai avea niciodată nevoie de Seren sau Karen.

Seren: Mai am în jur de o oră și ajung acasă. Încă nu am reușit să vorbesc cu ai tăi. Poți să îi iei tu diseară pe băieți când vi de la muncă?

Ethan: Desigur. Ne vedem atunci.

Când tastez ultimul mesaj mă simt ca un fel de răufăcător, având un zâmbet malefic pe față. De-ar ști ea că eu o aștept acasă, ar face cale întoarsă și ar fugi în lume, cât mai departe. Dar nu știe, nu știe că s-a sfârșit cu pretinsul și a venit vremea să plătească.

Într-o oră nu pot face multe, dar decid totuși să urc la etaj și să încep să împachetez din lucruri. Cu cât le adun mai repede, cu atât mai repede voi scăpa și de casă și de tot ce ține trecutul cu Seren sau Karen. Și după asta pot în sfârșit să respir fără grijă pe umeri, fără secrete care să trebuiască să le ascund. Iar mai presus de toate, voi putea să îi acord atenție frumoasei mele. Îmi voi lua revanșa pentru această dimineață și pentru tot ce a făcut pentru mine și băieți. Mă voi asigura și că acel tip știe că ea nu mai e liberă și că ar face bine să păstreze distanța. 

Având ocupație nici nu realizez când trece timpul. Însă bag imediat de seamă atunci când cea pe care o așteptam ajunge într-un final. Las totul așa cum e și cobor, mă apropii de ușa de la intrare și din secundă în secundă voi da nas în nas cu ea. 

Aud cum învârte cheia în ușă și atunci când o deschide în sfârșit și mă observă, văd surprinderea pe chipul ei, pentru câteva secunde. 

— Ethan! exclamă cu un fals entuziasm și își lasă bagajele jos, vrând să vină să mă ia în brațe.