Parfum clandestin | Finalizată |

Capitolul 19

Ethan

Ziua de ieri m-a trecut prin focurile iadului. Metaforic vorbind, bineînțeles. Știam că va fi dificil, că mă va durea și mă voi simți neputincios, dar a fost mai rău decât atât. Numai părinte n-aș fi vrut să fiu în acel moment. Nu știam cum să fac să îi opresc din plâns, cum să răspund cât mai frumos la întrebările ce mi le-au pus sau cum să mă împart între ei doi, cum să le ofer ceea ce aveau nevoie în acele clipe. Dacă nu mi-ar fi fost alături părinții mei, dar în special Amaya, probabil că nu aș fi reușit să trec de acea zi.

Îi voi fi profund recunoscător și nu vor fi îndeajuns de mulți „Mulțumesc!” pe care să-i pot oferi pentru tot ce a făcut. I-a oferit lui Joshua iubirea de mamă pe care și-o dorea, l-a liniștit și i-a rămas alături.

Are un suflet atât de mare și o bunătate fără grad de comparație, oferind tuturor din ea. Într-o bună zi, atunci când va avea familia ei, bărbatul ce o va câștiga va fi cel mai norocos din lume. Copii ei vor primi iubire din plin și nu le va lipsi nimic. 

Iar eu... eu nu pot descrie cât de fericit sunt că această femeie a intrat în viața mea. Și îmi doresc să fiu eu acel bărbat a cărui viață va deveni înzecit mai frumoasă și fericită printr-o uniune cu ea.

— Landon, Joshua... eu și tatăl vostru am discutat aseară și dacă vreți și voi, vom merge pentru o zi sau mai multe la Billing Aquadrome.
Stau în ușă de câteva minute. Am lăsat-o pe Amaya să intre prima oară în camera lor, să discute ea cu ei. Eu încă nu mă simt pregătit să rămân singur cu fii mei, îmi este teamă de faptul că ar putea reacționa în vreun fel și eu nu aș ști să îi calmez, m-aș pierde în durere.

Nu am fost pregătit pentru viață, nici pentru partea ei frumoasă, dar nici pentru cea urâtă.

Amaya, în schimb, este atât de diferită. Nu pare să poată fi înfrântă de ceva, nu se dă deoparte din fața problemelor. Deși mai mult ca sigur are îndatoriri și chestiuni de rezolvat acasă, a rămas aici peste noapte, l-a vegheat pe Joshua și de-abia dacă a dormit câteva ore în camera de oaspeți.

Și uite-o acum la primele ore a dimineții, după o zi atât de dificilă și o noapte tulbure, ea e pregătită să le facă ziua mai frumoasă, să le fie alături și să-i ajute să-și revină.

— Am auzit unii din colegi care discutau despre acel parc. Vrem să mergem, aud glasul entuziasmat al lui Landon și îi văd cum se ridică în sus, parcă vrând să sară în pat. Nu-i așa că vrem, Josh? își întreabă fratele care la fel ca ieri, s-a cuibărit în brațele Amayei.

— Da, vrem, răspunde cam cu jumătate de gură.

Mă așteptam ca situația să stea invers, cunoscându-i pe cei doi, știind că Landon se exteriorizează mai mult, iar fratele său nu. Însă se pare că acel monstru de femeie l-a traumatizat și i-a făcut atâta rău încât băiețelul meu drag nici cu geamănul său nu interacționează.

— Atunci ce mai așteptăm? La baie cu voi, apoi vă schimbați, iar după ce luăm micul dejun o să plecăm, îi dirijează după ce îl desparte pe Josh de ea.

Îi lasă cu greu în urmă, continuând să-i privească. A spus că nu le este mamă... nici acea Karen nu le este, dar față de nemernică Amaya s-a comportat cu ei ca o mamă. Ține la ei, are grijă să se simtă confortabil și nu îi abandonează în aceste momente dificile.

— Nu știu ce ne-am face fără tine.
Rostesc imediat ce iese din cameră și închide ușa în spatele ei. Dumnezeu sau destinul sau cineva au trebuit să știe ce perioadă avea să ne aștepte și ne-au adus-o pe ea, să ne susțină, să ne ajute, să fie acel suflet bun care nu lasă familia mea să se ducă de râpă. Iar prin familie mă refer la mine și la băieți.