Parfum clandestin | Finalizată |

Capitolul 25

Amaya

Mă învârt prin cameră de minute bune încât cred că o să ajung să fac gaură în podea. Mi-am probat deja hainele, le-am așezat pe pat, dar tot nu am stare. Pe deoparte înțeleg neliniștea, știu de ce m-a acaparat, dar pe de altă parte eu nu sunt așa sau nu eram așa. Dar deja am dedus că Ethan, apariția lui în viața mea, a schimbat multe.

După momentul ce mi-a marcat viața și m-a determinat să trăiesc mai mult, am promis că nu voi mai avea o relație cu un bărbat. Însă acum vreau asta și am emoții știind că astăzi, în această după-amiază de duminică, Ethan și familia lui vor veni la grătar acasă la noi - la mine și părinții mei.

Au trecut trei zile de când și-a înfruntat presupusa soție, tot atâtea de când l-am văzut ultima dată și de când am avut o mică criză... Cu toate câte s-au întâmplat în ultima perioadă, atât în viața sa și a băieților, cât și în a mea, am decis că e mai bine să păstrez distanța pentru câteva zile, atât cât să îmi pot pune ordine în gânduri. Recunosc că unei părți din mine i-a fost greu, ar fi vrut să meargă la el, să îl felicite pentru că a confruntat-o și a dat-o pe mâna poliției pe Karen, așa cum merita. Dar cealaltă parte a fost într-atât de dată peste cap și cu o mie și una de gânduri încât cu greu a reușit să decidă ce vrea să facă de acum înainte.

Încă mi-e greu să cred că m-am culcat cu el, că am acceptat asta atât de repede după ce l-am cunoscut și știind situația în care se află. Nu regret, bineînțeles... dimpotrivă, a fost plăcut și aș face asta din nou și din nou. Atâta tot că faptul că m-am trezit singură în acel pat de hotel nu mi-a lăsat un gust prea bun. De asta nici nu am vrut în anii ce au trecut de când sunt singură, să am relații intime cu un bărbat. Știam că nu aveam să mă simt confortabil a doua zi, dimineața. Și de aceea nu voi mai duce lucrurile atât de departe cu Ethan până când nu vom avea o relație oficială, dacă va fi să fie. 

Nu vreau să mai sufăr și atât mama cât și Connie, cele cu care am discutat în zilele trecute și cărora le-am cerut sfaturi m-au sfătuit să nu mă grăbesc. Acum el e liber, nu mai are soție și rămâne să vedem încotro ne vom îndrepta, dacă chiar suntem compatibili și vrem să avem ceva serios. În caz că nu, vom rămâne prieteni și voi încerca să fiu acolo pentru fii lui, însă nu voi forța și nu voi grăbi nimic.

— Amaya, sunt trasă din gândurile ce nu-mi dau pace de vocea mamei.

Mă întorc în direcția din care se aude, cât pe ce să mă împiedic în propriile picioare, amețită de cât m-am învârtit. O observ în pragul ușii, având umărul sprijinit de perete. Și așa relaxată cum stă, aș zice că e aici de câteva minute.

— Lasă emoțiile deoparte și schimbă-te de haine. Ne-au sunat paznici să verifice dacă vizitatorii au acordul nostru să intre în cartier. Cât am stat să te privesc cel mai probabil au și ajuns.

— Nu puteai să mă anunți imediat? mă încrunt spre ea și cred că acum am mai multe emoții, pe lângă că sunt și panicată.

Trebuia să fiu jos, să le deschid eu ușa. Dar când colo nici nu sunt schimbată în hainele pe care le alesesem, sunt tot în pijamale. 

De ce am emoții? Ei bine, acum Ethan e liber de povara ce o purta pe umeri, nu mai are o soție. Îi întâlnește pe părinții mei dintr-o altă postură și acum chiar trebuie să le facă o impresie bună dacă chiar mă place. Cum mama știe și de noaptea dintre noi, cu toate că îl admiră și are o impresie bună despre el, cunoscând prin ce a trecut, acum nu va mai fi atât de dulce cu el. Și nici tata, sunt sigură de asta. Înainte erau conștienți că nu e momentul să își intre în rolurile de „dacă îmi rănești fata, ai de-a face cu mine" sau „ai face bine să ai gânduri serioase, nu să te joci cu fata mea" și alte fraze pe acest topic.