Parfum clandestin | Finalizată |

Seren Harlow

Ethan...

Dragul meu Ethan...

Prima și singura mea iubire... bărbatul ce mi-a transformat visul în realitate...

Îmi este tare greu să scriu aceste rânduri și gândul că se poate să ajungi să le citești îmi frânge inima. Dar știu că trebuie să fac și asta, tu trebuie să ști adevărul, dacă vei ajunge să îți dorești divorțul. Trebuie să îmi cunoști povestea, trecutul.

În rândurile ce urmează să le citești vei afla adevărul, de unde provin, cine mi-au fost părinții, ce familie am avut cu adevărat și cum mi-a decurs viața. Înainte și din momentul în care ai intrat tu în viața mea. Pentru că da, toate cele ce s-au petrecut și care mi-au influențat acțiunile au fost înainte de tine.

Povestea începe cu obișnuitul A fost odată ca niciodată, doar că nu are finalul fericit cu care suntem obișnuiți.

Cu ani în urmă, nașterea a două gemene, Seren și Karen era mult așteptată de tinerii proaspăt căsătoriți ce voiau doar să-și întemeieze o familie, să aibă un cămin în care râsetele copiilor să răsune, în care să domnească fericirea, iubirea. Nu s-au așteptat pentru nicio secundă ca venirea pe lume a fetelor, momentul cel mai fericit din viața lor să aducă cu ea cea mai mare tristețe și să distrugă tot ce avea să urmeze, să ruineze vise și să spulbere viitorul a patru persoane.

Deși totul părea a fi bine, adevărul era altul. La un control de rutină necesar după naștere, proaspătă mămică a fost lovită de vestea că cea mai cruntă boală îi macină corpul. Cancer, cel mai urât cuvânt... un cancer ce i-a furat totul. L-a descoperit mult prea târziu și a ucis-o mult prea repede. Nu a reușit să-și audă copilele spunându-i mama, nu a reușit să le alăpteze nici jumătate de an, nu a fost acolo când au făcut primi pași, nu le-a dat prima mâncare solidă, nu le-a dus la grădiniță sau la școală, nu a fost acolo la absolviri, la prima menstruație, primul iubit, prima durere din dragoste, nu a putut să le mângâie, să le împletească părul. Atâția nu, unul mai îngrozitor și mai dureros ca celălalt.

Dureros să te gândești că nu a putut să facă tot ce ar fi trebuit să facă ca mamă, mai ales la cât de mult și-a dorit cele două minuni. Și cu atât mai dureros că cele două fete nu au avut alături pe nimeni... lipsa mamei nu ar fi trebuit să aducă și lipsa tatălui, mai ales că și așa ar fi fost dificil și crunt pentru ele.

Totuși, iubirea ce bărbatul i-a purtat-o soției sale l-a distrus. A simțit că cele două i-au furat-o. Le-a învinovățit și orice sentiment, orice strop de iubire ce ar fi avut a fost împins în străfunduri de sufletul ce îi fusese zdrobit odată cu moartea iubitei lui.

Nu-ți poți da seama cum a fost... Eram practic orfane, copilele nimănui.

Ne aveam doar una pe alta și nici asta nu am mai avut odată ce am înaintat în vârstă.

Seren și Karen... atât de asemănătoare și totodată atât de diferite în unele privințe. A trebuit să ne descurcăm singure, ignorând în același timp atacurile verbale, privirile și ura ce iradiau de la cel care ar fi trebuit să ne fie tată, cel care ar fi trebuit să ne iubească. În fond, eram rodul iubirii sale cu mama noastră, tot ce mai avea de la ea.

Aș vrea să sar peste toți ani, mi-e dificil să îți povestesc cum plângeam noaptea, cum strigam după mama, dorind să vină de oriunde să mă aline sau să mă ia la ea. Aveam coșmaruri pe când eram copilă, eram mult prea sensibilă, mult prea plăpândă în fața a orice. Și mult prea cuminte... sunt ani, amintiri și perioade ce nu știu exact cum au trecut, tind să cred că mintea a blocat totul pentru că ar fi fost mult prea dureros să-mi amintesc.