Parfum clandestin | Finalizată |

Capitolul 16

Ethan

Dimineața zilei de marți mă găsește obosit, cu puține ore de somn și până peste cap de stresat. De fiecare dată când am reușit să închid ochii, aveam vise urâte, toate legate de momentul în care le spuneam băieților adevărul, dar și urmările... îi vedeam distruși, luând-o pe cele mai greșite căi, îi vedeam nervoși pe mine, pe bunicii lor, greu de controlat... Nici nu vreau să-mi amintesc ceea ce-am visat, nu vreau nici să-mi imaginez cum ar fi ca acele coșmaruri – căci așa s-au simțit – să devină realitate.

Știam dinainte că sunt atâtea feluri în care poate decurge totul, însă să visez asta... sunt neliniștit și parcă o parte din mine îmi spune să abandonez. Să ascult de ce a scris nemernica în acea scrisoare, să divorțez și atât, sperând că poate așa cei doi nu vor fi la fel de afectați. Însă nu pot să fac asta, aș fi complice, mi-aș bătea joc de Landon și Joshua, le-aș face în continuare ceea ce ne-a făcut falsa Seren câțiva ani. În plus, deja Amaya și părinții mei știu, iar ei nu știu dacă ar putea să țină totul secret. Odată și-odată tot ne va scăpa și ei vor afla... iar atunci nu o vor învinovății doar pe mama lor, dar și pe noi.

Ethan: Bună dimineața! * cu toate că nu este întocmai bună.

Crezi că ai putea veni după micul dejun la noi? Sau vin eu să te iau – căci mi-ar prinde bine să ies puțin. Aș vrea să le spun astăzi băieților... să nu mai amân. Nu aș suporta să mai întrebe despre ea, să ceară să o sunăm. Și nu vreau să risc să reacționez urât sau să ne surprindă cumva, să vină mai devreme. Atunci când va veni trebuie să acționez, să o confrunt și să o dau pe mâna poliției, să aibă ei grijă de ea.

Cu toate că este de-abia opt dimineața și nu știu ce program are Amaya, nu ezit să îi dau mesaj. Ea îmi ia gândul de la viața complicată ce am ajuns să o am, din senin. Chiar și părinții mei, după ce am ajuns să le povestesc – fără foarte multe detalii – tot ce am discutat cu aceasta, faptul că am încredere în ea, fiorii ce îi simțim amândoi, mi-au dat dreptate, au spus că îmi face bine. Și nu știu cu ce se confruntă ea, ce a rănit-o în trecut – încât să o facă să se schimbe – dar sper să îi fac bine la rândul meu. Iar amândoi să ajungem să ne vindecăm unul pe celălalt, să putem să trăim și să ne bucurăm de viață, de ceea ce avem.

Amaya: Pot să vin. Și nu e nevoie să mă iei, pot veni singură. De fapt... putem veni. Vrea și mama să vină, să vă ofere sprijinul și ajutorul ei. Asta dacă nu ești deranjat că le-am spus. Și bineînțeles, dacă ești de acord să mă însoțească. A cam insistat, dar i-am spus că trebuie să vorbesc cu tine.

* Te înțeleg, nu poate fi ușor să ascunzi ceva atât de important de copii tăi. Chiar dacă sunt mici, nu e bine să le ascundem adevărul. Cel puțin asta mi-a spus bunica. Ea credea că un copil e afectat mai tare dacă părinții săi încearcă să îl protejeze prin a nu-i spune anumite lucruri delicate.

Dacă ar fi fost vorba de altcineva, știu sigur că m-ar fi deranjat să fi aflat că a vorbit despre problemele mele. Însă în cazul ei, mă bucur că a făcut-o – asta înseamnă că le-a spus părinților ei despre mine – și mă bucur să aud că am și susținerea lor în ceea ce voi face. Nu-mi place neapărat ca prima mea întâlnire cu mama ei va avea loc într-o asemenea circumstanțe, însă nici nu vreau să îi interzic să nu vină. Vom avea timp destul pentru a ne cunoaște după ce voi scăpa de Karen.

Ethan: Ți-aș spune să îi mulțumești din partea mea, însă o voi face personal. Vă așteptăm pe amândouă!

Îi răspund imediat la mesaj și aștept până îmi transmite un altul înapoi, spunând că în maxim o oră jumate va fi aici.