Parfum clandestin | Finalizată |

Capitolul 28

Ethan

Îi ofer buchetul de flori și zâmbetul ei, felul cum și le duce la nas, inspirând mirosul lor, bucuria ce o citesc la ea, mă fac fericit. Am făcut bine că am ales să i le cumpăr.

— Să nu vă uitați niciodată, copii. Să vă iubiți mereu, glasul doamnei de la care am cumpărat florile se face auzit și ne scoate din momentul nostru.

Trec lângă Amaya, punându-mi un braț pe spatele ei, vrând să îi mulțumesc și poate chiar să facem cunoștință. Însă vedem amândoi cum se îndepărtează. Îmi rețin un râset, căci mi se pare stranie plecarea ei, fără a aștepta să îi mai spunem ceva.

— Ști cum în povești apare de fiecare dată o persoană mai în vârstă și înțeleaptă care le spune îndrăgostiților să se iubească pentru totdeauna? Sau ceva de genul... ei bine, am avut și noi bătrânica noastră.

Degeaba mă abțin eu să nu râd, căci ajung să o fac deodată cu Amaya când aud ceea ce spune.

— Am avut primul sărut, ne-a lovit și Cupidon. Acum și această doamnă... ce mai lipsește? privesc în jos spre ea, amuzat.

— O nuntă ca-n povești și un copil făcut din dragoste. Dar nu ne grăbim cu asta, oricât ar vrea mamele noastre.

Rostește asta serioasă și nu-mi dau seama de ce, are umerii plecați și își ferește ochii din ai mei. Care e motivul pentru care se opune atât de tare și nu vrea să păstrăm ritmul alert?

— Eu aș adăuga și o primă întâlnire. Pe care o putem tăia de pe listă chiar astăzi, printr-o întâlnire la un prânz, o iau de mână, cea liberă, și o trag după mine.

Nu vreau să insist cu privire la subiectul unei posibile căsătorii și a copiilor. Am încredere în ea și o voi lăsa să îmi povestească atunci când se va simți pregătită.

— Mă lași să-ți conduc mașina? se lipește de mine pe drum spre parcare și zâmbește toată. Vreau să mergem undeva după prânz și e mai bine dacă sunt eu la volan.

— Ce mai plănuiești? Unde vrei să mergem?

Trebuia să mă aștept că nu voia doar să ieșim la prânz. Are ea ceva în minte și în felul în care privește doar spre flori, părând nevinovată și nedorind să îmi permită să văd în ochii ei, nu cred că îmi va răspunde la întrebări. Însă ele au fost puse mai mult să fie, oriunde ar vrea să mergem nu mă tem și nu îmi pasă, atât timp cât sunt cu ea.

Adică am acceptat eu să fac un tatuaj, totul fiindcă a fost cu mine și a fost ideea ei. A fost dureros și nu cred să aibă planuri mai macabre acum. Trebuie să fim în formă mâine, avem o petrecere la care să ne prezentăm.

— Vei afla când vom ajunge. Nu vreau să afli acum și să nu ne bucurăm cum ar trebui de prânz. Corecție... De prima noastră întâlnire, se scuză elegant și fără să mai zic nimic, scot cheile mașini din buzunarul pantalonilor și i le întind.

Nimeni nu mi-a condus mașina până acum. E o premieră și pot să zic de acum că în afară de ea nu voi permite nimănui altcuiva să urce la volan.

E straniu cum în viața fiecăruia, la un moment dat, apare o persoană în care ne punem toată încrederea. Nu o/îl cunoaștem de multă vreme, dar totuși, simțim că indiferent ce am spune sau face, nu vom fi judecați, ci dimpotrivă, acea persoană ne va ajuta. Și, în același timp, vom vrea să cunoaștem totul despre respectiva, respectivul, dar nu vom insista și vom lăsa ca totul să decurgă cât mai normal posibil.

Odată urcați în mașină, pornesc din nou muzica, sperând să surprind încă odată o melodie de-a lui Ed Sheeran.

One week in we let the story begin
We're going out on our first date
You and me are thrifty, so go all you can eat
Fill up your bag and I fill up a plate
We talk for hours and hours about the sweet and the sour