|| Dragoste || Dramă || Ficțiune generală ||
Amaya, o femeie trecută prin multe, cu un suflet ce sângerează în urma tragediilor din trecut, dar care s-a decis să-și trăiască viața. A decis că nu merită să mai plângă, să mai sufere, căci șt...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Începută de ziua mea anul trecut și finalizată astăzi. Încă îmi e greu să conștientizez că e gata, că am reluat-o pe 2 septembrie (având 8 capitole și un prolog) și acum, la final de septembrie este gata, având un total de 89k cuvinte.
E cea de-a patra poveste finalizată, a mea, a cincea dacă adaug la număr primul volum din Priya. E un număr mare, ținând cont că acum doi ani și ceva, când am început prima oară să scriu, îmi pusesem în cap ca după MI, prima mea poveste, mă opresc. La început partea asta cu scrisul trebuia să fie doar ceva din plictiseală, pentru a-mi omorî timpul. Nici într-o mie de ani nu m-aș fi gândit că eu, o mare iubitoare a matematicii, materie paralelă cu limba română, voi ajunge să scriu, să dau naștere atâtor personaje și povești.
Îmi mulțumesc mie, pentru că în lunile ce au trecut m-am motivat și am ajuns în această zi, să văd o poveste dragă dusă la final. Și le mulțumesc acelora, câțiva, care au citit zilnic în această lună, capitolul pe care îl postam, fiindu-mi alături mie, dar și Amayei și lui Ethan. 🥺🤍🤍
Nu știu cât de mult v-a plăcut, ce părere aveți la final (pentru că nu am primit comentarii sau păreri în privat, oriunde...) deși mi-aș dori asta, aș vrea să știu cum vi s-a părut, cu ce ați rămas după lecturarea poveștii, ce citat, personaj principal sau secundar v-au plăcut, ce poveste v-a șocat mai mult, ce învățătură credeți că poate fi trasă de aici. De ce nu, chiar și cum credeți că va fi viitorul băieților și al lui Carolanne, cum se vor înțelege.
Povestea e destul de specială, fiind și începută de ziua mea, iar Ed Sheeran prin melodiile sale m-a inspirat și ajutat în călătoria ce am avut-o cu Amaya și Ethan. Chiar și un rând, o scurtă părere despre poveste m-ar ajuta și v-aș fi tare recunoscătoare.
Ideile ce le-am avut anul trecut pentru ea s-au schimbat pe parcurs, mai ales în această lună, am ajuns să o grăbesc chiar și fără să vreau, căci așa mi-a venit cât scriam. Dar în esență povestea a rămas la fel, a rămas cu același plan inițial. Două suflete atât de asemănătoare care se vindecă împreună. Amaya, cu un trecut care a lovit-o grav și a schimbat-o îl ajută pe Ethan din primul moment în care se ciocnesc, urmând ca și el să-i fie alături pentru tot restul vieții, la bine și la rău.
Titlul, nici nu mai știu cum mi-a venit, poate pentru unii nu exprimă prea multe și nu este reprezentativ, însă pentru mine este. Parfum clandestin și florăria, cuvintele bunicii Amayei, puterea ei de a merge mai departe. Sunt atâtea lucruri ce reprezintă și-mi vor aminti mereu de poveste. Și chiar și pe repede înainte, grăbită așa cum este, sunt mândră de mine și de ea pentru că le-am oferit fericirea și am îndeplinit scopul de la bun început.
Mulțumesc, încă odată! Vă aștept să discutăm în comentarii sau în privat, pe FB sau Insta, oriunde vreți. Și poate ne vom mai întâlni și la alte povești, încă nu sunt sigură deoarece motivația e cam scăzută.
