Parfum clandestin | Finalizată |

Prolog

Amaya

Cu melodiile lui Ed Sheeran pe fundal și mirosul intens al florilor ce mă înconjoară îmi petrec ultimele minute făcând curățenie, ca mai apoi să pot închide florăria. Pentru toți pare o corvoadă ceea ce fac eu aici, faptul că-mi rup din timp pentru a vinde flori, însă pentru mine nu este nicidecum așa. Dacă aș putea mi-aș petrece întreaga zi pierdută printre flori, de la trandafiri, la florile mai puțin obișnuite, căci mirosul lor e ca un calmant pentru mine. Calmant ce-mi alungă tristețea ce încerc să o las deoparte de luni bune.

Învârtindu-mă dintr-o parte în alta sau mai degrabă dansând, mătur petalele de pe jos, fredonând în același timp versurile melodiei.

'Cause honey your soul can never grow old, it's evergreen

Baby your smile's forever in my mind and memory

Acum doi ani când am avut parte de un eveniment tragic mulți s-au așteptat să mă închid într-o carapace și să plâng cât e ziua de lungă. Dar i-am surprins și din acel moment am decis să-mi trăiesc viața, să mă bucur de tot ce-mi oferă.

În prezent, cu toate că melodiile ce le ascult îmi amintesc de o perioadă atât de frumoasă din viața mea, nu le las să mă afecteze, știind că nu-mi face bine. Nu pot uita, asta e evident, însă mă gândesc că Dumnezeu a avut un scop și de asta mi-a dat cea mai mare lovitură posibilă. Iar acel scop vreau să-l descopăr, trebuie să-l descopăr și pentru a ajunge să fac asta trebuie să trăiesc.

I'm thinking 'bout how people fall in love in mysterious ways

Maybe it's all part of a plan

I'll just keep on making the same mistakes

Hoping that you'll understand

Fac o piruetă din mers, ca în secunda următoare să mă lovesc de ceva tare și să-mi pierd echilibrul. Doar că, ca prin minune, două brațe mă prind înainte de a face contact cu podeaua și-mi ridic privirea spre posesorul lor, dând de o pereche de ochi căprui, întunecați și o privire serioasă.

Pentru o secundă mă trec fiorii, observând statura impunătoare a bărbatului din fața mea și știind că singură. Însă nu-l pot lăsa să-și dea seama de trăirile mele, cum nu-l pot lăsa nici să mă creadă inferioară, doar fiindcă sunt mică de statură și se presupune că sunt o simplă florăreasă.

Aparențele înșală, am învățat asta pe pielea mea, astfel că voi afla și ce e în spatele măștii de om dur a celui ce a călcat pragul florăriei, luându-mă prin surprindere.

— Bună seara! Ce vă aduce la Carolanne Flowers la ora aceasta? mă trag din apropierea ce avusese loc fără acordul meu, adoptând o postură serioasă.

— Ce m-ar putea aduce într-o florărie dacă nu dorința de a cumpăra flori? îmi răspunde pe un ton răstit, cât și ironic, în același timp.

Dacă la prima privire am crezut că poate fi periculos, acum mi-am mai schimbat părerea și îmi pare doar un bărbat mult prea bogat și îngâmfa. Și îmi e clar că nu e tocmai fericit că se află aici.

— Cu toate că sunt aproape de ora de închidere, o să vă servesc cu ceea ce doriți, îi vorbesc în timp ce duc mătura, alături de făraș în spatele mesei, ca mai apoi să scot deasupra o folie pentru ambalat.

Pentru câteva minute nu spune nimic, doar privește în jur, presupun eu pentru a alege un buchet de flori, ca mai apoi să-i aud încă o dată glasul, de data asta suav, fără acea seriozitate de la început.

— Aș vrea ceva mai special, mai diferit.

— Înțeleg, bănuiesc că este vorba de o persoană specială, îi zâmbesc și-n minte îmi vine o idee. O să pregătim, deci, pentru doamna un aranjament ce sper să-i placă.