Parfum clandestin | Finalizată |

Capitolul 7

Ethan

Întorcându-ne în living, tata se ocupă să toarne băutură în două pahare, fiind mai mult decât pregătit să asculte ceea ce am de spus. Eu, în schimb, nu sunt deloc... Știu că el nu m-ar judeca niciodată, indiferent de ceea ce zic sau fac, dar acum nu-i vorba doar de mine. Nu-mi doresc ca el sau orice alt membru al familiei mele să-și facă o părere greșită despre Amaya. Dacă cumva mă voi separa de Seren, nu vreau ca ei să creadă că a fost din vina Amayei. De asta, indiferent că e vorba de tata, mama sau băieți, trebuie să-mi aleg atent cuvintele.

— Nu știu dacă o să-ți vină să crezi sau nu, dar am cunoscut-o la o florărie. Acum o lună, când încă voiam să-mi repar căsnicia am mers să-i cumpăr un aranjament florar lui Seren și acolo am dat peste ea sau mai bine zis am făcut-o să se lovească de mine. Era atât de prinsă printre versurile unei melodii, fredonându-le și dansând dintr-o parte în alta încât nici nu m-a observat intrând, îi povestesc și un zâmbet îmi înflorește pe chip aducându-mi aminte de acel moment.

— Vrei să spui că este florăreasă? Căci nu prea-mi vine să cred că soții Milton ar aproba așa ceva, nici nu aud ce spune, în minte-mi răsună doar întrebarea sa și mă trezesc râzând copios.

— Asta am crezut și eu, inițial... Dar m-a lămurit ea mai apoi. Nu, nu e florăreasă și chiar de-ar fi, nu cred că ar conta cu ceva. E minunată atât în interior, cât și în exterior, iar locul de muncă sau statutul social nu înseamnă nimic. Și nu, părinții ei n-ar aproba și nici nu aprobă dorința ei de a păstra și a se ocupa de acea florărie.

— Ți-a spus ea asta? Ați devenit atât de apropiați încât să ți se destăinuie? întreabă uimit, iar eu dau peste cap paharul cu whisky înainte de a-i răspunde.

— Am devenit îndeajuns de apropiați încât să-i spun lucruri ce nu i le-am spus nici măcar lui Zane. Și nu doar că am ajuns să-i povestesc câte una alta, dar am încredere în ea și m-am lăsat convins să-mi fac un tatuaj.

Tata aproape că se îneacă cu băutura, ajungând să tușească zgomotos, continuând totuși să mă privească de parcă aș fi fost de pe altă lume. Zane este printre singuri prieteni ce mi-au rămas, singurul cu care mai comunic din când în când și singurul ce reușește uneori să mă scoată din monotonie. Ne cunoaștem încă din liceu și cu toate că pasiunea pentru tehnologie e singura ce o avem în comun, cumva am reușit să rămânem prieteni. El e opusul meu, nici nu vrea să se gândească la a-și întemeia o familie prea curând, nu-i pasă chiar atât de mult de locul său de muncă. Tot ce vrea este să se distreze, să-și trăiască viața și nu există săptămână în care să nu viziteze diferite cluburi și să-și dea întâlniri cu fete.

Când l-au cunoscut părinții mei și i-au văzut tatuajele ce-i învăluiau trupul, l-au auzit că vorbește fără perdea și pare să nu-i pese de nimic s-au temut să nu fie o influență rea pentru mine. Bineînțeles că părerea lor s-a schimbat de-a lungul timpului, iar acum îl acceptă pe Zane. Și nu doar că îl acceptă, însă știu că el e singurul care reușește să mă facă să ies din monotonie, să mai beau din când în când, să ies cu el în baruri. Mai bine spus era singurul, căci acum Amaya este cea care mă dezvață ușor, ușor de a trăi degeaba, fără să mă bucur de ceea ce am.

— O să o iau și eu pe urma băieților, însă nu pot să nu afirm că e specială, diferită. Seren nu a reușit în atâția ani să te convingă să faci ceva ce nu-ți stă în obicei, iar Amayei i-a reușit într-un timp atât de scurt. Iar în timpul mesei am putut să o analizez, s-a purtat atât de frumos cu băieții, toată atenția ei a fost îndreptată asupra lor.

— E o femeie tare bună, cu un suflet imens. Și nu vrea să mă ajute doar pe mine, cât și pe ei, vrea să ne învețe pe toți trei să ne bucurăm de viață și de tot ceea ce ne înconjoară.