Parfum clandestin | Finalizată |

Capitolul 9

Amaya

Se zice că după ploaie apare curcubeul. Dar la fel de bine după o zi însorită și extrem de frumoasă, o furtună puternică ajunge să strice totul.

Ei bine, astăzi, după o duminică frumoasă la cumpărături cu mama și Connie, iar apoi la cina ce ne-a pregătit-o tata, m-am trezit cu o bombă, să-i zic așa. Cei de la birou, cât și părinții mei știau deja că săptămâna aceasta mă voi ocupa de florărie, însă nici bine nu a răsărit soarele că m-am trezit cu apeluri continue la care nu am răspuns din prima, urmate de bătăi în ușă ale tatei. Și vestea pe care mi-a dat-o mi-a luat imediat somnul și mi-a stricat ziua înainte să înceapă.

Povestea pe scurt... primul angajat care a ajuns la birouri, atunci când și-a pornit calculatorul, a văzut că ceva nu este în regulă. Se mișca greu și în email a găsit tot felul de mesaje stranii. A așteptat alți colegi, să vadă dacă problema era doar la el și a ajuns să ia cumva un virus, însă din câte se pare, problema era peste tot. Chiar și la laptopul meu personal...

Poate că povestit așa pe repede înainte, pare ceva minor. Dar nu este. Laptopul meu și dispozitivele tuturor angajaților sunt sincronizate și avem acces cu toți într-un program unde încărcăm toate informațiile despre cazuri. Și dacă cineva ar pune mâna pe documentele de acolo, dovezile adunate la cazuri, declarații și date ale clienților, ar fi un dezastru total. Nu știm unde ar putea ajunge și nu îmi doresc scandal și probleme cu cei care și-au pus încrederea în firma mea.

Am venit la birou cât de repede am putut, am văzut cu ochii mei toate acele emailuri tip reclame ce ar fi trebuit să fie la spam sau să nu le fi primit deloc. Le-am spus tuturor să nu deschidă nimic și să nu acceseze documente, să lucreze cu ce au scris și în dosare, cel puțin până voi chema pe cineva competent care să verifice ce s-a întâmplat. Fiind prima oară când m-am lovit de așa ceva, nici nu am știut ce ar trebui să fac sau cum să reacționez, la cine să apelez. Dar conștiința m-a ajutat și mi-a amintit că recent am cunoscut pe cineva priceput în domeniul IT.

Evident, am sunat disperată la biroul său și am cerut ajutor, dar m-am lovit de angajați cu aere ce m-au făcut să pierd timpul.

O să vină cât de repede poate. Ți-a promis, așa că poți să mai reziști puțin.

Da... așa a făcut de îndată ce a aflat de apelurile mele. Și de când mi-a spus aceste cuvinte, stau în fața clădiri, tremurând puțin de frig căci sunt îmbrăcată într-o pereche de blugi, un tricou simplu, iar în picioare pantofi cu toc ce nu se potrivesc deloc. Însă nu puteam să mai rămân în interior și să simt privirile tuturor asupra mea, știind că așteaptă să rezolv situația sau sunt în alertă să nu cumva să-mi ies din minți. Știu cu toții ce s-a întâmplat în trecut, știu întreaga mea poveste și că această firmă e importantă din foarte multe motive. Însă nu o să reacționez nicicum, am încredere că de îndată ce Ethan va ajunge aici va descoperi care este problema și mă va ajuta. Nu contează cât m-ar costa, voi plăti oricât ca să asigur sistemul și să nu se scurgă informațiile, să ajungă pe mâinile cui nu ar trebui.

— Amaya! o portieră trântită și numele ce-mi este rostit mă scot din gânduri.

Privesc în față și îl observ pe Ethan ce vine grăbit spre locul în care mă aflu. E aranjat, așa cum l-am văzut în toate dățile trecute și știind cum sunt îmbrăcată eu mă simt ciudat. Mă îmbrățișez singură, de frig și de stânjeneală și aștept să ajungă lângă mine.

— Ce s-a întâmplat? își așază palmele pe brațele mele și aș zice că mai are puțin și mă îmbrățișează.

Iar aceeași fiori ce m-au mai trecut când m-a atins se întorc mai puternic. Locul în care pielea sa o atinge pe a mea parcă arde și pișcă și deși n-ar trebui, vreau să mă ia în brațe și să-mi ofere căldura asta. Și vreau să mă liniștească, să pună capăt neliniștii ce m-a acaparat încă de dimineață.