Parfum clandestin | Finalizată |

Capitolul 27

Ethan

O mică eroare într-un program ce încerc să îl rulez îmi dă ceva bătăi de cap. Imaginați-vă cum e să scrieți mii de rânduri și la compilare să vă vină o eroare, însă să nu vi se și spună care. E greu să o depistezi chiar și ca persoană cu experiență vastă, nu doar pentru începători. Contează foarte mult să ai mintea liberă și e nevoie de un puseu de inspirație - să-i zic așa. Rezolvarea la orice problemă vine, într-un final, dar e de preferat să vină cât mai repede.

Pun laptopul în stand-by și decid să iau o mică pauză de la muncă, obicei ce l-am deprins în ultima săptămână și pe care înainte de apariția frumoasei mele nu îl practicam. Am lipsit de la birou o săptămână întreagă, dar de la începutul acestei săptămâni, care se încheie astăzi, m-am întors și am lucrat, am recuperat timpul pe care l-am pierdut departe de ceea ce iubesc să fac. Doar că am revenit cu schimbări... pauze la câte două-trei ore în care îi verificam pe băieți și vorbeam cu ei sau discutam prin mesaje cu Amaya, ieșiri la ora prânzului, cu Zane în majoritatea timpului sau singur. Trebuia să îmi pun prietenul la curent cu ceea ce s-a întâmplat în ultimele zece zile în viața mea.

L-am șocat și rostind cu voce tare totul, sentimentele ce le am pentru Amaya, emoțiile - fiorii ce mă trec când sunt cu ea, aproape că nu mi-a venit nici mie să cred. Cuvintele ce i le-am spus la grătarul de duminică după-amiază, tachinarea cu referire la un posibil copil... n-aș fi crezut că eu voi scoate astfel de lucruri pe gură. Cu atât mai puțin într-o perioadă ca cea în care mă aflu, cu probleme ce de-abia s-au încheiat și aspecte - cu privire la siguranța băieților - de rezolvat.

Luând telefonul ce între pauze îl pun pe silențios în mână, descopăr un mesaj primit nu cu multe minute în urmă.

Amaya: Unde vrei să iei prânzul astăzi? Crezi că am putea să ne întâlnim? 

Săptămâna a fost dificilă pentru amândoi, reîntorcându-ne după o pauză și trebuind să ne intrăm în ritm. Tocmai de aceea nu am reușit să ne mai vedem și a trebuit să rezistăm cu apelurile telefonice și mesajele ce le-am schimbat pe timpul zilei, dar și seara înainte de culcare. Am vorbit atât despre ziua fiecăruia, despre ce atribuții și planuri aveam în ziua respectivă, iar la ceas de seară am încercat să ne cunoaștem mai bine. Ne-am pus unul celuilalt întrebări de tot felul, de la cele mai copilăroase, la unele mai serioase. 

Am reușit astfel să aflu că, la fel cum nu are doar o floare preferată și adoră preponderent trandafirii, bujorii, lalelele, orhideele și o floare cu un nume complicat, culorile ce o reprezintă, dar și non-culorile sunt albastru, verde, roșu, negru și albul. A deprins o pasiune pentru partea romantică după ce și-a dat interesul să afle semnificații ale florilor și îi place să se cufunde în lectura unei cărți atunci când are timp. Iubește muzica lui Ed Sheeran, dar nu are răbdare să privească un film, iar serialele sunt eliminate cu totul din ceva de ar face. Îi plac plimbările în aer liber, obișnuiește să alerge în fiecare dimineață și chiar și seara, dacă are timp și energie. Nu-i plac petrecerile, fapt pentru care s-a plâns în zilele ce au trecut că va trebui să mergem la ziua primarului. Sunt atâtea aspecte despre ea pe care le-am aflat în zile acestea și pot spune că, așa cum am ajuns să o plac pe ea, îmi place tot ce o reprezintă.

Ethan: Nu m-am decis. Oricând, nici nu ar trebui să îmi pui această întrebare. Și mie îmi e dor de tine. 

Știu că nu a adăugat acele cuvinte în mesajul ei, dar sunt sigur că simte exact ceea ce simt și eu. 

Amaya: Te aștept la ora unu. Trebuie să vi să mă iei, eu nu știu unde e biroul tău. Știam * white heart emoji *

Zâmbesc, la fel cum o fac după fiecare discuție cu ea. La fel cum o fac atunci când sunt cu ea sau știu că ne vom vedea curând. Și acum că am discutat chiar și atât de puțin, simt că mă pot întoarce la muncă. Trebuie să găsesc „buba" din program și să îl fac să funcționeze în maxim o oră jumătate, ca apoi să pot pleca spre biroul Amayei.