Raza din abis (1 § 2) -PAUZA-

Adio Edwin ...

Noaptea se asternuse . Bunica si Edwin nu s-au intors . Oare ce sa intamplat? Dupa ce am curatat urmele de sange , mi-am pus intr-un rucsac o lanterna , un cutit , o trusa de prim ajutor si un pistol . Stiu . E ciudat ca o adolescenta ca mine sa isi i-a cu ea un pistol , dar dupa ce saptamana am avut , ar trebui sa chem Fortele Unite ale Americii doar ca sa fac o plimbare in parc. Pe langa uneltele de protectie , mi-am luat si curajul , care sa ascuns zilele astea sub pat si am plceat in cautrarea lor sau ce a mai ramas din ei .

In padure , copacii ma priveau diabolic , iar vantul parea asatanat . Daca nu stiam ce se intampla defapt , as fi crezut ca incepe o furtuna . Dar nu ! Bestiile intunericului se apropie . Nu crezusem ca o sa ajunga asa rapid . Dupa 3 ore de cautari , m-am decis sa deschid un foc sau as fi murit de frig . Din pacate pentru mine , lanternei i se terminase bateriile , asa ca a trebuit sa adun lemnele doar cu ajutorul bunei mele prietena luna , care in aceasta seara nu sa ascuns intre nori rusinoasa , ci a venit in ajutorul meu , alungand raul . Cu ajutorul la doua pietre si o mica scanteie , am reusit sa deschid un frumos foc . Nu trecuse mult pana cand tampesta diabolica se intorse . Printre copaci , maraiturile de lupi ma amenintau . Ochii lor galbeni si stralucitori se vedeau printre tufisurile intunecate . Dar stiam ca nu sunt doar lupi ... erau varcolaci trimisi sa ma ucida . La un moment dat se aude un urlet de la lupul Alpha . In acel moment o luasem la fuga . Viata mea era in pericol . Incercam sa gasesc o iesire din padure , dar parca ma invarteam in cerc . Dar daca chiar o faceam fara sa stiu ? Daca ma duc chiar in capcana lor? Nu ar trebui sa ma ascund? Dar daca ma ascund si ma vor gasi ce imi vor face? Daca nu sunt ei si poate sunt doar niste lupi flamanzi ? Dar ce tot spun... lupi flamanzi ..! Of... In ce probleme am intrat iar . Prinsa in gandurile mele , nu observasem ca un lup se apropia de mine cu o viteza incredibila . Dintr-o miscare imprudenta , lupul sarise pe mine si ma muscase de stomac . In acel moment , simnteam cum veninul sau se extindea in corpul meu firav si obosit . Nu stiam daca paralizia era din cauza oboselii sau a durerii . Incetul cu incetul imi pierdusem suflarea . Respiram din ce in ce mai greu , mai putin , aproape deloc , dar totusi trebuia sa rezist . Dar oare pana cand? Ochii mi se inchideau usor , totul devenea incetosat . In mintea mea se auzeau vorbele de incurajare ale lui Edwin : " Nu muri pitico , vin sa te salvez ! Fi puternica ! Pentru mine ! "

Stiam ca acest lucru este imposibil . El s-ar putea sa ma astepte la intrarea in Rai sau poate el nu a ajuns Raiul . Nici nu mai stiu . Lupul se uita la mine victorios . In dorinta mea de razbunare , cu ultimele puteri ramase , scot pristolul din rucsac si trag inspre cer . Dupa totul e incetosat . Viata se terminase . Acea otrava isi facuse efectul . Ultimele cuvinte spuse inainte sa ma prabusesc in somnul veșnic fusesera " Adio Edwin ... te iubesc ...si ..te voi astepta ...acolo .." .