Raza din abis (1 § 2) -PAUZA-

Suflet strain ≈Partea I≈

Drumul parea asa lunga , dar astea erau doar aparentele . Totul era o iluzie . Nimic nu era adevarat . Nu poate fi adearat . Pielea mea piersicie stalucea in reflectia razelor taioase ale soarelui ce nu exista . Veneau de undeva , dar nu stiu de unde . Se auzeau tunete , dar bolta cereasca era limpede . Vantul batea cu rafale caldute si relaxante . Iarba imi mangaia picioarele obosite , iar culorile vesele imi fascinau ochii . Era liniste , prea liniste . Era perfect ...

-Cum te numesti ? spun timida

-Nu conteaza !

-Dar..

-Toate la timpul lor , Akylijah .

-De unde imi stii numele? spun socata

-Suntem urmariti ! Misca !

-Ce?! De cine? E prea multa pace pentru a exista vreo urma de rautate .

-Nu judeca niciodata o carte dupa coperta , pitico . Aproape am ajuns .

-Nu vad nimic ..

Dupa ce am trecut de un deal , in fata noastra aparu un castel urias . Zidurile cristaline erau de toata frumusetea . Poarta de aur sclipea in fata noastra . In jurul castelului erau straturi cu milioane de specii de flori . Nici gardurile vi nu lipseau : aveau diferite forme si marimi . Era superb . Baiatul care nu dorea sa "imi impartaseasca" afurisitul de nume ce il are , imi facu semn sa inaintez . Dupa poarta de aur era o piata mare si libera . Fiecare pas era mai usor , nu ma mai simteam ingrozita . Eram in siguranta . Ma simteam ca acasa .

Intrata in castelul urias , am fost intampinati de 2 adulti . Barbatul , parea sa aiba in jur de 40 de ani , ochii albastri-visiniu , parul negru ca taciunul , iar hanele foarte sofisticate . Figura feminina ce ii statea langa , avea in jur de 38 de ani , un par rosu ca sangele , iar ochii verde inchis. Hainele sale erau foarte decprate , avand o rochie lunga , facuta din fir de aur si matase . In jurul bustului avea o curea de diamante stralucitoare , care atrageau toata atentia . Cand m-au vazut , starea lor de spirit se schimbase .

Nu mai erau acele perosane ce le vazusem in departare : fericite si pline de viata . Acum erau .... perocupate . Oare de ce ? De ce toti oamenii de care ma apropii se sperie de mine? Sunt chiar asa de infioratoare? Chiar as vrea ca cineva sa ma astepte in pragul usii fericiti si cu bratele calduroase . Imi lipseste bunica ....Edwin ... parintii mei . Toti cei dragi au plecat de langa mine . Am ramas singura , parasita de toti , abandonata .

Inima mi se zdrobea in mine de durere . Singura... de ce trebuie sa fiu singura? Ce am facut rau ? Cu ce sunt vinovata?

* Hey lume . Scuzati ca nu am mai postat . Am fost in excursie si nu am avut timp . Ce parere aveti despre acest capitol ?

Cum v-ati obsnuit deja , mereu pun intrebari la sfarsit de capitol , deci : De ce credeti ca sa schimbat starea de spirit a celor doi si unde credeti ca este Aky?

* Vreti in capitolul viitor sa va arat o poza cu Aky cand era mica?