Raza din abis (1 § 2) -PAUZA-

Suflet strain ≈ Partea II≈

Pasii de furnica ce ii faceam fusesera remarcati . Cei doi inghiteau in sec . Pana cand ..

-Buna ziua ! spun cu capul lasat

-Buna draga mea . De unde ai aparut?spune barbatul

-Am gasit-o pe pajiste . E cam grea de cap . Ma intrebat tot drumul unde este . spune baiatul razand

-Dragul meu , stii ca ea nu este de-aici !

-Dar mama , ea e hibrid ! Ca si noi !

-Gura ! Sa nu te mai aud vorbind prostiile astea ! Nu te-am invatat sa nu te lauzi cu asa ceva ?!

-Dar ...

-Nici un dar , dute in camera ta !

Mi se rupea inima vazandul cum incerca sa imi ia apararea . Eram doar o straina pentru el . Ochii sai reflectau curajul sau nemarginat .

-Va rog sa il lasati ! spun timida

-Tu sa taci ! Nu are de ce sa te apere !

-Stiu ca e sora mea ! spune rastit

-P...poftim?! S..sora..? spun balbainduma

-Akylijah ... iarta-ma ! spune doamna

In acel moment socul era prea puternic . Nu imi mai simteam picioarele . Degetele imi furnicau . Ochii mi se umbleau de lacrimi insangerate .

-Nu ... e imposibil ... nu ... ai mei sunt morti ...nu ! spun plangand in genunchi

-Iarta-ma , era singura sansa sa iti salvez viata , copila mea .

-Nu.. nu .. ! spuneam in soc .

Baiatul ma luase in brate si ma dusese intr-o camera mare . Peretii erau de un albastru limped , avand cateva buline si linii la colturi . Baldachinul in care ma pusese era imens . Ma imbratisase , iar eu , trista cum eram , ma cuibarisem la pieptul sau . Imi aducea aminte de Edwin . Of.. Edwin . Doar gandul ca nu o sa-l mai vad niciodata ma sufoca . Unde este ? Dar unde sunt eu?

Adormisem gandindu-ma la aceste intrebari , la Edwin..

Dupa cateva ore , ma trezisem . Ma ridic usor din batul maiestos si incep sa cercetez casa . Mai exact castelul . Era asa mare .. frumos . Taote camerele erau decorate si curate , dar unu imi atrase atentia . Parca ma tragea spre ea . Cand am deschis usa ramasesm socata .

Eram acoperita de praf. Eram gri, cenusie, precum o pisica ce se tareste fricoasa de sub o masina inghetata. M-am acoperit de ceva alb, prafuit care nu ma lasa sa respir, care ma sufoca si ma tranteste la pamant.

Nu e praf obisnuit. Sau poate, da, o avea vreo legatura si cu praful de pe mobila, presarat ca zaharul pudra pe suprafata neagra care si-a pierdut luciul. Asa sunt si eu acum. Dar nu o mobila fara sentimente.

In camera se simte praful amintirilor si aerul imbacsit de naftalina. Ceva vechi, ceva dureros de indepartat pluteste imprejur si se ridica din podelele parfumate a lemn pana in tavanul ingalbenit de timp. Incotro vezi cu ochii sunt imprastiate albume cu poze, ilustrate , colorate . Aici trebuia sa fie camera mea ..

-Nu e ceea ce crezi Akylijah .

-Aky , te rog . Nimeni nu imi spune Akylijah .

-Ok , Aky , deci aceasta camera am facut-o din cauza ca imi era prea dor de tine .

-Dar de ce m-ai parasit?

-Draga , nu te-am parasit . Am fost obligata sa te dau in adoptie . Daca nu , ai fi murit .

-Ce este acest loc?

-Este subconstientul tau . Atata timp cat tu ramai in viata , acest regat va ramane in pace .

Aceste cuvinte imi creasera un nod in gat .

-Adica ...daca eu mor ...

-Murim si noi ! spune "mama" serioasa.

-Dar...

-Asculta Aky , esti in pericol aici . Cat timp stai departe de constientul tau real , este un pericol imens . Iti pierzi memoria pe minut ce trece . Trebuie sa pleci acum !

In prag paare tata si baiatul acela ... fratele meu .

-Stai , stai te dog . Vreau sa mai stiu ceva ! spun cu lacrimi in ochi

-Cand ne vom mai vedea?

-Nu se stie , draga mea ! spune tata trist .

-Cum te numesti? ma adresez spre baiat .

-Kevin , surioara .

-Ma iubti ?

In acel moment , mama ma prinsese de mana si crease un portal ce ma tragea spre el .

-Da ... te-am iubit , te iubim , si te vom iubi mere .

Acestea fusesera ultime cuvinte ce le auzisem , dupa totul era intunecat ... prea intunecat . Eram intr-un abis . Abisul sufletului meu .

* Soc , soc in captolul urmator !

* Cum am zis , in poza de sus este Aky cand avea 7 ani <3

*Pun next cand fac 8 aprecieri si 3 pareri <3 Kiss