Teritoriul mortii

487 28 2
                                    

A doua zi , m-am trezit in patul meu pufos , uscata si invelita ( ceea ce este un lucru neobisnuit deoarece eu nu ma invelesc cam niciodata ) .

- Cred ca a fost doar un vis ..

Linistita ca si cum nu se intamplase nimic , m-am dus la baie . Ajunsa in fata oglinzii , ca de obicei , radeam singura de parul meu ciufulit . Perna este un super stilist . Țopaind pe scari pana in bucatarie , simteam o intepatura in gat . La inceput am crezut ca era un carcel.. dar nu ... cand sa ma uit in oglinda , aveam urme .. de colti .

-OK..Calma Ak ... poate visez . Da ! Asta este ! Visez !

-Ce faci Aky? Vorbesti singura? spunse bunica ironica .

-Emh... Nu .

-Atunci ce faceai?

-Em... repetam pentru o scena de teatru pentru la scoala .

-Aah .. bravo . Eu plec . Ne vedem dupa .

-Ok , ai grija .

Bunica plecase . Linistea se asternuse in toata casa . Ma sufoca ...

Cu fiecare pas facut , camera semana cu un cimitir : tacuta , infioratoare si ...singura . Toti cred ca sufletele inchise in acele custi , apoi ingropate iși gasesc pacea interioara , dar nu este adevarat . Cadavrele nu isi gasesc pacea interioara . Spiritele bantuie inca pe pamant . Pacea sufleteasca nu exista . Ele au parte doar de suferinta , tortura de a trai singuri , fara familie sau vreo speranta salvatoare ; inchisi pe terenul mortii unde soarele nu exista . Asa ma simt eu mereu . Bunica este o speranta pentru mine , o speranta pe teritoriu mortii . Este aceea speranta care ma desparte dintre lumea normala si cea paranormala .



Raza din abis (1 § 2) -PAUZA-Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum