Raza din abis (1 § 2) -PAUZA-

Clepsidra amintirilor pierdute

"Slabita si expusa, ca o prada animala la capatul puterilor, inainte sa fie jecmanita total de ucigasul ei cu colti subtiri si lungi.

Totul era asa orbitor . Nu imi dadeam seama ce se intampla .

Aky , iubirea mea , te-ai trezit ! spune un barbat strain .

Eram inconjurata de medici ,asistente si un necunoscut ce imi zicea ca ma iubeste . Sau asta cred , ca imi zicea mie . Dar stai... cine este Aky? Iar eu ce fac aici ? Cine sunt ? Ce caut aici? Cum am ajuns aici ? Ce mi sa intaplat ? Printre aceste cuvinte reusesc sa ii raspund barbatului ce statea cu sufletul la gura .

-Scuze ... dar eu nu te cunosc.. "

-C..cum adica nu ma cunosti ? Aky ! Aky ! Sunt eu ! striga barbatul disperat in timp ce gesticula . Lacrimile ii curgeau pe fata alba , iar ridurile ii apareau pe frunte in semn de disperare . Cred ca chiar inseamnam ceva pentru el . Dar nu imi aduc aminte .

-Imi pare rau , nu te cunosc !

-Aky ! tipa disperat

-Domnule , va rugam sa iesiti . Domnisoara are nevoie de odihna ! spune doctorul

-Cum sa ies? De ce nu isi aduce aminte nimic?

-Nu stim cauza . Ati adus-o aici lesinata , nici nu ne-ati spuns cauzele . Poate din cauza unui soc sau o lovitura . Oricum , acum iesiti sau chemam paza !

-Ok ! spune cu lacrimi in ochii in timp ce se indreapta tremurand spre usa . Pasii sai greoi faceau sunete asurzitoare . Ceva era inneregula . Oricum , doctorii m-au lasat singura . Pace in sfarsit ! Incercam sa imi aduc aminte cine am fost , dar nici un rezultat .

Ce ma obseda atat de mult in adunarea frenetica a secundelor - a secundelor moarte, netraite, dureroase inauntrul meu - ca si cum fotografii alb-negre ale trecutului nemiscat ar mai putea avea vreo insemnatate in viitorul necunoscut care ma astepta ?

Daca numaram viata, o pierdeam . Daca imi compuneam viata din secunde, fragmentele de substanta vie, de lichid colorat, palpabil - de adevarat - din launtrurile mele vii, stralucitoare, se scurge tot in afara, pentru a le face loc lor - straniilor, cenusiilor parazite care ne transforma mintile intr-un ceas care ticaie neincetat dupa ceea ce a pierdut candva. Care ticaie neincetat, plangand o eternitate ceea ce a murit : amintirea .

Plangeam , ma pierdeam si ma rasuceam inauntrul meu dupa momentele mele de fericire distrusa pe care cred s-o fi avut candva, dar toate astea sunt doar nascociri.

Plangeam , ma pierdeam si ma rasuceam inauntrul meu dupa amintiri netraite, iar cosgiugul imi este timpul - vesnicul, inselatorul timp care nu se va termina niciodata, dar ne termina sufletele noastre de nebunie, de boala lui, de boala lui fara de leac, caci ea nu exista cu adevarat . Dar cine este acest "el" ? De cine eram indragostita? De ce inima imi batea nebuna in prezenta stainului acela? De ce plangeam ? De ce ma striga disperat? Cine sunt eu ?

Miliarde de intrebari imi posedau trupul fragil , neajutorat , singur si trist . In fata mea era o oglinda lunga , acoperita de praf , dar nu conta . Vroiam sa ma vad . Fata care o dorea asa mult acel strain . Aceea "Aky" dupa care rasuna de tristete . Dragostea sa pierduta in amintirile sterse . Priveam atenta in oglinda , dupa la peretii goi ce ma inconjurau . Eu eram cea din reflectie - un gen feminin dintr-o lume neutra . O copila blajina , indurerata . Dar ce puteam sa fac? Imi priveam doar geamana din oglinda . Ultima memorie ramasa . Ultima picatura din paharul vietii . Eu ... cea uitata de timp .

* Hey , stiu ca a fost super-extra-mega plictisitor capitolul acesta , dar parca nu vroiam sa pun actiune . Vroiam sa descriu mai mult starea de spirit a lui Aky .

Din cate am observat , acum am mai putini cititori ca inainte si chiar imi pare rau :( ...

Mereu ma simt inutila , dar imi exprim sentimentele prin scris . Scriu ceea ce simt cu adevarat cu ajutorul personajelor din povesti . In primele capitole , m-am inspirat din viata mea , ce mi se intamplase cu adevarat , dar am mai adaugata si putina fantezie , pentru voi . Aceasta carte o pot nume "Un jurnal al viselor" . Eu scriu ceea ce visez noaptea . Cand nu postez nici un capitol , inseamna ca nu am visat nimic ...

Stiu , majoritatea dintre voi cand veti citit aceasta descriere o sa credeti ca sunt ciudata . Dar cine stie ... poate chiar sunt . Mereu am stat singura , inchisa in mine , fara sa imi exprim sentimentele .

Inca o data , imi cer scuze pentru capitolul plictisitor .