۵ Bittersweet | minsung [✓]

۵ 𝐌𝐢𝐧𝐡𝐨'𝐬 𝐫𝐞𝐬𝐨𝐥𝐮𝐭𝐢𝐨𝐧

☾

Tatăl lui Minho nu a fost niciodată un bărbat iubitor, nu demonstra afecțiune fiilor lui și cu atât mai puțin soției lui. Însă femeia știa că el o iubea, sau cel puțin spera încă să o facă. Atunci când Minho era mic, a crescut aproape în totalitate sub atențiile mamei lui și, la fel ca el, și fratele lui, Juyeon. Femeia era înaltă, slabă, cu părul șaten și breton; ea și fiii ei erau foarte legați și reușea să umple golul pe care tatăl celor doi îl lăsa constant.

Copilăria lui Minho se poate spune că a fost o copilărie normală, mergea la școală, avea prieteni și locuia într-o casă frumoasă. El și fratele lui erau foarte legați și stăteau întotdeauna împreună. Însă nu toate lucrurile sunt menite să dureze pentru totdeauna.

Totul s-a schimbat când la zece ani, mama lui s-a îmbolnăvit și a murit șase luni mai târziu de cancer. Din acel moment, viața lui Minho a început să meargă din ce în ce mai prost; a plecat singura persoană care a reușit întotdeauna să lase cei doi frați în afara afacerilor tatălui lor și, prin urmare, nu a trecut mult timp înainte ca acel bărbat să hotărască să-și continue planul lui pentru cei doi. Lee Seojun era o persoană morocănoasă, severă și întotdeauna detașată și acest lucru a influențat mult asupra creșterii lui Minho care, din momentul în care și-a pierdut mama, s-a regăsit să crească cu o persoană care nu era niciodată și atunci când era, nu avea, cu siguranță, de gând să se distreze cu el.

Minho nu mai reușea să găsească pe nimeni care să-i umple golul pe care ambii părinți, într-un fel sau altul, au lăsat înăuntrul lui. La început îl avea pe Juyeon, dar apoi acesta a început să se apropie de activitatea tatălui și părea și foarte interesat de asta; atunci a descoperit Minho care era acea fantomatică activitate pe care mama lui a încercat mereu să o ascundă de el.

Bărbatul i-a chemat pe cei doi fii ai lui în biroul lui într-o după-amiază de vară și le-a povestit despre cum să conducă un grup de criminali la dispoziția sa și, mai ales, despre cum vor trebui să se alăture imediat ce vor împlini șaisprezece ani. Minho avea doar treisprezece atunci și nu știa nici măcar ce însemna cu adevărat să începi să faci acel tip de "muncă".

"Ce lucru grozav!"

La început era entuziasmat că poate să facă ceva ce prietenii lui nici nu cunoșteau, se simțea special într-un fel și s-a întrebat de ce mama lui nu voia ca el să descopere asta, dar înainte de el a fost rândul fratelui său. Juyeon era cu un an mai mare și, spre deosebire de Minho, a luat în serios acea muncă, nu aștepta altceva. Voia să intre în echipă și să-și ajute tatăl în orice, probabil pentru el era un mod pentru a se simți în sfârșit apreciat și de cel ce ar fi trebuit să fie tatăl lui, dar pe care nu îl considera în acel mod.

Juyeon a început, prin urmare, să primească ordine de la bărbat, care deseori constau în a jefui sau omorî pe cineva, însă nu îl interesa, acea muncă i-a schimbat viața și nu putea să se simtă mai bine. Minho a rămas timp de un an să observe cum s-a schimbat fratele lui și s-a simțit îngrozitor de singur... Și ultima persoană care i-a rămas, l-a părăsit.