۵ Bittersweet | minsung [✓]

۵ 𝐂𝐚𝐩𝐢𝐭𝐨𝐥𝐮𝐥 𝐝𝐨𝐮𝐚𝐳𝐞𝐜𝐢 𝐬𝐢 𝐩𝐚𝐭𝐫𝐮

☾

          Jeongin și-a petrecut ultimele ore într-o situație nu chiar ușoară. Nu făcea nimic altceva decât să se gândească la Chris și să se întrebe cum se simțea. Era îngrijorat și simțea că nu reușește să stea degeaba, în timp ce persoanele responsabile cazului, se gândeau cum să acționeze. Era chinuitor că nu putea face nimic, dar deja contribuția sa a oferit-o și, în acel moment, ajutorul pe care ar fi putut încă să-l ofere a fost minim deoarece recunoștea că avea mai puțină experiență decât orice altă persoană prezentă acolo.

          Îl deranja să se simtă inutil, să știe că nu poate să facă altceva și că trebuie să rămână nemișcat, să asiste la orice s-a întâmplat acolo. Din acest motiv, atunci când a văzut echipa specială a poliției pregătindu-se pentru a da buzna în clădire, i-a venit o idee ce l-a lovit precum un fulger. Nu știa ce va fi acolo, dar nu îl interesa cât de periculos putea fi: el voia să intre împreună cu acei bărbați și să-și găsească persoana pe care o iubea. Nu putea, pur și simplu nu reușea să stea acolo afară, pe acel nenorocit de perete, să-i observe pe ceilalți care își efectuau munca: simțea nevoia de a acționa și ar fi acționat cu orice preț.

          Probabil, de fapt, cu siguranță ar fi încercat să-l oprească în orice fel, dar pe el nu îl interesa. Nu îl interesa deoarece simțea că inima ar fi putut să-i explodeze în orice moment dacă nu ar fi făcut ceva pentru a-și distrage atenția sau pentru a-l încetini: era prea agitat și îngrijorat și nu a reușit să-și explice nici el. Încă o dată, era convins că fostul său iubit nu ar mai fi avut acel efect asupra lui și, în schimb, iată-l aici: sentimentul ce l-a făcut să pună în pericol orice doar pentru a fi satisfăcut.

          Poate că era o nebunie; după ce a fost rănit în acel mod, să se ducă să caute chiar persoana care l-a rănit, dar ceva îi spunea că trebuia să facă asta, că aceea era alegerea corectă și că nu ar fi trebuit să ezite. Jeongin nu a acordat niciodată o a doua șansă. În viața lui a întors întotdeauna spatele persoanelor care nu l-au acceptat: în primul rând părinții lui și a ajuns în punctul în care a început să se îndoiască de acel lucru; poate că nu era întotdeauna ceea ce trebuia. Nu a iertat niciodată pe nimeni, dar nu s-a dovedit că îl face să se simtă mai bine și, dimpotrivă, de această dată era chiar mai rău. Deci poate că a sosit momentul să încerce, măcar o dată, să se întoarcă și să acorde o altă posibilitate persoanei care, probabil, mai mult decât toți l-a rănit, dar și cea care, dintre toți, era mai importantă pentru el.

         De când a aflat acel lucru, și-a dat seama că nu voia să-l piardă pe Chris. Să-l audă în pericol de moarte în acel mod, a trezit ceva în el și nu putea să lase ca totul să se termine cu adevărat. Era convins că nu mai voia să-l vadă și totuși acum era acolo, pregătit să riște doar pentru a salva viața acelei persoane pe care o iubea atât de mult încât se detesta din acest motiv. Pentru că, probabil, în adâncul sufletului său nu a vrut niciodată să-l părăsească, probabil că aceea a fost o alegere dictată doar de partea mai rațională a creierului său și care, mai devreme sau mai târziu, era inevitabil că va fi depășită de cea a sentimentelor.