۵ Bittersweet | minsung [✓]

۵ 𝐂𝐚𝐩𝐢𝐭𝐨𝐥𝐮𝐥 𝐬𝐚𝐬𝐞

☾

Două zile mai târziu, Hyunjin și-a dat seama că s-a băgat încă o dată în probleme: și-a petrecut săptămâna crezând că, atunci când proviziile vor ajunge, va continua ca și până acum. În schimb, a rămas șocat când a auzit vestea primită de la Changbin, potrivit căreia închisoarea a schimbat firma de transport: a fost o decizie bruscă și, mai ales, neașteptată, care l-a surprins pe blond nepregătit, lăsându-l cu mai multe probleme decât orice altceva.

Hyunjin s-a dus convins către bucătărie, cum făcea de fiecare dată: în acea zi, l-a văzut puțin pe Beomgyu și nu a avut ocazia de a-l trimite pe el în locul său. După ce a intrat, însă, a văzut imediat că ceva era în neregulă: cutiile erau diferite, iar ochii lui Changbin ce îl priveau de la depărtare, au confirmat temerile lui. S-a apropiat de băiatul cu păr roz, sperând să-l audă pronunțând cuvinte diferite față de cele pe care le aștepta, dar, din păcate, nu a fost așa.

— Ce se întâmplă? întreabă, uitându-se în jur.

— Au schimbat firma de mâncare, îmi pare rău.

Au fost necesare acele cuvinte, pronunțate cu atât de multă ușurință încât să-i frângă inima, să-l facă să-și strângă pumnii pe băiatul mai mic, care s-a abținut să nu înnebunească în acel loc și în acel moment.

— Cât ți-a mai rămas? întreabă Changbin, cu adevărat interesat.

În ciuda faptului că nu mai stăteau împreună în celulă, nu voia să-l revadă în aceeași stare de acum un an. Changbin știa că a fost doar vina lui Beomgyu dacă blondul a început să se drogheze iar, dar cu siguranță el însuși nu s-a străduit deloc să rămână curat. Părea ca și cum faptul că a încetat să ia droguri pe o anumită perioadă a fost un lucru întâmplător și pe care el nu și l-a dorit niciodată, când, de fapt, a fost invers, doar că mai apoi nu a știut să fie destul de puternic încât să nu cadă în aceeași capcană și să facă în așa fel încât ca acel vis să se împlinească.

— Puțin. A trebuit să mă eliberez de o parte în timpul perchezițiilor, răspunde Hyunjin puțin nedumerit din cauza acelei întrebări.

Changbin nu a vrut niciodată să știe nimic despre treburile celuilalt și, de asemenea, și atunci când trebuia să ia drogurile lui și să le pună deoparte, nu punea niciodată întrebări, în timp ce acum părea interesat de situația băiatului mai mic.

— Păi... Nu știu cum să te ajut, spune, făcându-l pe blond să se întoarcă neconsolat.

A ieșit din bucătărie; ar fi fost inutil să rămână acolo și să-și plângă de milă. Nu putea să facă nimic deoarece nu era nici ceea ce îi stătea în putință lui Changbin: nu a hotărât el să nu-i mai procureze droguri și, prin urmare, nu putea să se ia de acesta. A traversat iar jumătate din închisoare, până când a ajuns la camera lui și o dată ce s-a aflat acolo, s-a așezat pentru a se gândi și a se calma din cauza agitației ce a apărut în corpul lui în timp ce mergea.