۵ Bittersweet | minsung [✓]

۵ 𝐂𝐚𝐩𝐢𝐭𝐨𝐥𝐮𝐥 𝐭𝐫𝐞𝐢𝐬𝐩𝐫𝐞𝐳𝐞𝐜𝐞

☾

Jeongin s-a ridicat încet în acea dimineață: nu va trebui să se ducă la muncă deci intenționa să nu se grăbească și să se odihnească în așteptarea ca iubitul său să se întoarcă acasă. Era o zi liniștită de iarnă și totul mergea spre bine până când ceva i-a făcut inima să se scufunde deja aflată periculos de mult la marginea prăpastiei.

Chris i-a spus că nu îi ascunde nimic: a jurat asta. Și probabil chiar din acest motiv, atunci când băiatul cu păr albastru a găsit acel ambalaj mic transparent, nu a putut să nu se simtă trădat și păcălit. De ce dragostea lui îi făcea asta? De ce persoana pe care o iubea cel mai mult din lumea asta, l-a mințit cu nerușinare?

A ridicat geanta pe care o folosea la muncă pentru a o aranja și a face curățenie în cameră, iar cu acea mișcare a căzut un ambalaj mic și alb din buzunarul acesteia. Nu i-a luat mult timp lui Jeongin să înțeleagă ce este: cu slujba lui știa perfect asta, însă să îl găsească în acel mod, printre lucrurile persoanei în care avea încredere oarbă, l-a distrus literalmente.

L-a recuperat de pe jos, observându-l neîncrezător: nu s-ar fi îndoit niciodată de Chris, erau împreună de mult și niciodată nu și-ar fi imaginat că este capabil să facă anumite lucruri. El era agent, era cel care ar fi trebuit să-i pedepsească pe cei care vindeau sau înmânau substanțe, nu să o facă în primul rând. Deoarece era sigur că, dacă brunetul are niște droguri, este pentru a le oferi cuiva; nu le utiliza el însuși deoarece altfel ar fi observat acest lucru imediat.

Neștiind ce altceva să facă și dorind să ajungă până la sfârșitul problemei, l-a chemat pe colegul acestuia: Jaehyun, cel care dintre toți era mai apropiat de Chan. Voia să aibă niște răspunsuri, le voia imediat, de această dată voia să fie puternic, voia să fie pregătit la orice i-ar fi spus Chris atunci când se vor certa pentru că o vor face: Jeongin nu ar fi trecut cu vederea ca atunci când s-a întâmplat cu telefonul. L-a apelat, iar acesta a răspuns rapid în plictiseala de moment la locul de muncă.

— Hei, Innie! folosește aceeași prescurtare a numelui ce îl făcea întotdeauna pe Jeongin să zâmbească, însă nu și de această dată.

— Aș vrea să-ți adresez niște întrebări în legătură cu Chris.

Auzind acele cuvinte, Jaehyun și-a îndreptat toată atenția lui asupra apelului: a observat ceva ciudat în colegul său în ultimul timp, chiar dacă el a fost întotdeauna un tip ciudat.

— De ce? S-a întâmplat ceva? întreabă îngrijorat; ar fi trebuit să spună impresiile lui și ceea ce a văzut, sau ar fi trebuit să rămână loial în ceea ce îl privește pe celălalt coleg al său?

— Doar... Mi se pare un pic ciudat, minte băiatul mai mic.

Nu i-a spus despre droguri, oricât de mult îl făcea Chan să sufere: dacă ar fi spus ce a găsit, i-ar fi distrus cariera și nu intenționa asta, nu putea să facă un astfel de lucru persoanei pe care o iubea, cel puțin nu fără să fi vorbit cu el.