۵ Bittersweet | minsung [✓]

۵ 𝐂𝐚𝐩𝐢𝐭𝐨𝐥𝐮𝐥 𝐨𝐩𝐭𝐬𝐩𝐫𝐞𝐳𝐞𝐜𝐞

☾

Changbin a rămas în capelă, așa cum i-a promis lui Felix. A fost dificil să stea acolo și să nu facă nimic, în timp ce afară exista cel puțin o armă și cel puțin un rănit și, mai mult, îl făcea să se îngrijoreze faptul că pistruiatul a plecat și părea că nu se mai întoarce. A petrecut ore întregi încercând să-și distragă atenția cumva și să se gândească la altceva, dar era imposibil să facă asta având în vedere că se află într-o astfel de situație.

Nu știa nici el ce trebuia să facă, pentru a se putea salva, trebuia să se predea și să spere că autoritățile vor recunoaște, în acel act, o dovadă a faptului că el nu avea nicio legătură cu tot ce s-a întâmplat și continua să se întâmple, însă, din nefericire, atunci când este vorba despre dreptate, nu merge niciodată foarte bine pentru nimeni. Changbin știa că va fi alegerea cea mai înțeleaptă pentru unul ca el, care trebuia să iasă la scurt timp, chiar dacă, cu siguranță, condamna lui va fi schimbată și va fi lungită indiferent de ce va face.

Dar el nu voia să se despartă de Felix, se simțeau bine împreună și doar gândul că trebuie să-l părăsească, îl făcea să simtă fiori. Însă știa perfect și că, atunci când acele puține zile de libertate relativă vor fi incluse, drumurile lor se vor desparte, cu siguranță și nimic nu va merge așa cum sperau amândoi. Era dificil să aleagă în privință cu un lucru atât de important, care îi schimbă viața. Changbin știa că, în orice caz, nu va fi fericit, dar spera că rezultatul, la sfârșit, se va dovedi mai puțin rău decât așteptările sale, oricât de mult acesta putea să fie puțin improbabil.

Era așezat pe un colț de bancă să reflecteze asupra ce trebuia să facă și cum trebuia să se comporte, atunci când, dintr-o dată, a auzit niște zgomote din dreapta lui și, atunci când s-a întors, a găsit chipul celui care îi furniza puțină teamă.

         Seungmin a intrat acolo, căutând unul din inspectorii care a fugit cu câteva ore mai înainte și pe care intenționa să-l găsească pentru a-l duce înapoi la toți ceilalți. Nu voia să ucidă pe nimeni din acei bărbați: închisoarea pe viață era mai mult decât suficientă și, în plus, era conștient de faptul că niciunul nu a făcut nimic greșit. S-au regăsit, pur și simplu, la momentul nepotrivit, în locul nepotrivit și au rămas victime furiei de criminali pe care el a început-o. Dar alți deținuți nu erau precum el, ci nervoși din cauza condițiilor în care erau obligați să trăiască și alții datorită resentimentului pe care îl aveau constant în privința lumii și legilor ce i-au condamnat. Viața celor care puteau să se numească niște ostatici era în pericol și oricine știa, dar Seungmin nu putea să facă nimic altceva, decât să se asigure că vor rămâne legați în cantină deoarece în acesst caz era un inspector, dar dacă era un ofițer, probabil că acesta n-ar fi stat pe gânduri și s-ar fi apărat, rănind orice individ care a încercat să-l orpească și atunci ar fi fost sfârșitul lor.