PLAN A

Douăzeci și trei

Nova

Camera de hotel al lui Liam este una foarte frumoasă și foarte mare . Are un geam uriaș cu vedere spre întregul oraș .  Patul său este foarte confortabil și mirosul... de-a dreptul divin !

Nu-mi pot lua ochii de la el . Îmi place nespus de mult că mă tratează ca un oaspete .

Și-a răsuflat mânecile hanoracului însă tot nu reușesc să-i văd tatuajul, am tot urmărit vreo pată de cerneală pe brațul său, dar n-am văzut nici una .

Am comandat doi burgeri și cartofi prăjiți de la McDonald's .

— Să ști că îmi place camera asta !

— De ce ? Pentru că stau eu în ea ?

Întreabă el puțin amuzat și îmi întinde o farfurie cu un burger pe ea . Mă îmbujorez când îl i-au .

— Păi...toate camerele sunt frumoase în felul lor ,a ta are vedere spre oraș, ști tu,e mai specială ...

Așa cum și tu ești.

Voiam să completez cu gândul ăsta, dar am ezitat...nu voiam să pară că începea să-mi placă Liam , mai ales că habar n-am ce-i în mintea lui .

— Mersi , nu mulți îmi spun asta !

Zice el și se așează lângă mine mușcând o bucată de burgeri . Geme în urma gustului bun a bugetului, dar mie îmi reapare scena dintre noi doi de acum două zile . Și brusc , parcă mi-e mult mai jenă.

— Cât timp ai de gând să stai aici ?

— Habar n-am...poate până când reușesc să-mi adun gândurile !

Pare puțin abătut .

— Sincer, îmi pare rău pentru tot, nu ai fi în situația asta, dacă nu aș fi fost eu !

— N-ai nici o vină, a fost alegerea mea Nova...

Îmi aruncă un zambet cald .

— ... și sincer să fiu, tu ești ce-a mai frumoasă parte a planului ăstuia !

Zâmbesc puțin și i-au un șervețel,apoi îi șterg sosul de roșii de pe colțul gurii .

— Chiar crezi asta ?

Liam ia încă o îmbucătură din burger, apoi își linge buzele privindu-mă așa cum a făcut-o și în seara în care eram la mine în cameră după ce ne-am lăsat purtați de dorința trupească .

— Nu cred , știu. Ști ce apreciez la tine , Nova ?

Scutur din cap și bag un cartof în gură .

— Faptul că ești simplă . Găsești frumosul în orice ți se pare intrigant !

O doamne , sunt cele mai frumoase cuvinte pe care le-am auzit vreodată .

— Liam ... așa mă vezi tu ?

Șoptesc eu încet simțind că glasul îmi tremură . La naiba, emoțiile astea .

Nu sunt obișnuită ca bărbații să-mi vorbească așa...de fapt , Liam e unicul bărbat — și locuiesc cu trei — care chiar mă apreciază pentru cine sunt eu, nu pentru al cui sunt .

— De ce crezi că mereu îți spun belissima ?

Surâd .

— Chiar îmi place când îmi zici așa !

— Știam !

Acum chicotesc .

— Ba nu știai !