PLAN A

Douăzeci și opt

Nova

Stau în brațele lui Liam . Și nici când n-am fost mai fericită decât acum . Dar totuși, chipul lui frumos, este abătut . Se gândește la ceva ce îl frământă , ochii lui îmi spun asta .

— Este ceva, ce te frământă ?

Întreb eu și îi i-au obrajii în palme .

— Da !

Recunoaște el , chestie care mă face să fiu surprinsă și tot o dată să strâng din dinți .

Liam oftează și își lasă capul pe pieptul meu . Îmi trec degetele prin părul lui moale și negru , apoi îi dau un pupic pe creștet .

Parcă brusc, nu m-ai e Liam Cole pe care îl știu eu . Mereu stăpân pe sine, și curajos .

— Ce te deranjează Liam ?

— Totul , mai puțin tu !

Mârâie agasat .

— La dracu' Nova , uneori îmi vine să mor la tot ce se petrece acum . Soră-mea a născut...taică-tu mă vrea mort...suntem în pericol doar din cauza mea !

Liam se trage de șuvițele de păr . Părea nervos, trist și deranjat .  Nu-i adevărat.  Liam nu-i de vina cu nimic , eu sunt ce-a care l-a băgat în toată situația asta . Dacă e să fie supărat pe cineva...eu sunt aceea.

Pentru o clipă am crezut că o să mai zică ceva, dar el nu spune nimic .

— Liam...

Murmur eu încet, dar habar n-aveam ce aș putea să-i spun . Liam ridică capul . Îi dau o îmbrățișare , uneori, faptele ar putea ajuta mai mult decât cuvintele . Asta am decis eu să fac acum .

Respirația lui caldă îmi gâdilă pielea de pe gât . Aveam să-i i-au această tristețe și să o absorb în mine , pentru că, un chip așa frumos ca al lui Liam...nu merită să fie trist .

— O să trecem peste asta , împreună Liam ...

Îi arunc un zambet micuț .

— ... sora ta v-a fi în siguranță , nu o să permit ca tata să-i facă rău , nici ei, nici copilului !

Liam mi-a aruncat o privire plină de tristețe . Nu a vărsat lacrimi, dar asta nu însemna că nu se lupta cu el însuși pe dinăuntru .

— La naiba, belissima , habar n-ai cât de mult mă ajută acum, aceste cuvinte !

Zâmbesc .

Și atunci m-am gândit, și am conștientizat . Liam era universul meu , iar eu steaua care strălucea . Avea nevoie de mine să-i luminez întunericul în care se cufundase acum .

Am încercat să ascund unele sentimente care au apărut în inima mea , de fiecare dată când Liam apărea în vizorul meu , dar nu mai pot să neg , l-am îndrăgit pe Liam , cred că mai mult de cât aș fi crezut .

— Ce-ai spune să ieșim , la balcon ? Cred că curând o să spună soarele dacă mai stăm mult !

Liam aruncă o privire spre geam apoi pe ne prins de veste, mă ridică pe sus și mă duce spre balcon .

Râd și îi cuprind gâtul, încolăcindu-mi picioarele în jurul taliei lui . Liam mă așează pe balustradă ,se strecoară între picioarele mele apoi își freacă nasul de gâtul meu .

Râd .

— Știai că ești, absolut adorabil când faci chestiile astea ?

Liam ridică o sprânceană . Apoi pufnește .