Douăzeci cinci

1.3K 87 13
                                    

Nova

— Cum a fost la cursuri ?

— Bine ...

Zic eu intrând pe ușă .

De fapt, mă simțeam, fenomenal  . Experiența pe care am trăit-o împreună cu Liam mi-a sucit mințile , a fost mai bine decât tot sexul care a existat pe pământ !

M-am tot gândit la Liam tot drumul până acasă .

Mama se află în bucătărie , beând o ceașcă de cafea . Paul pleacă direct la etajul doi , fără să adreseze vreo vorbă . Ceea ce mi se părea ciudat .

Sper că nu am vreun alt semn, nu aș putea să explic cum le-am obținut , asta pentru că , Liam ar fi în pericol .

— Ce-ai mai făcut ? Tata și Venezio sunt acasă ?

Întreb eu examinând încăperea . Mama ia o gură de ceai după care, zice:

— Tatăl și fratele tău n-au ieșit din biroul lui, de o oră...nu știu ce fac acolo, dar pastele deja s-au răcit !

Privesc spre cele două farfurii cu paste .

— Nu ți-au zis nimic ?

Mama scutură din cap și se ridică de pe scaun .

— Așează-te , o să-ți pun niște paste calde !

— Nu mulțumesc, Paul mi-a luat o plăcintă !

Mint eu și ies din bucătărie .

— Dar n-ai mâncat...

Însă nu o mai aud, pentru că plec în holul care duce spre biroul tatei .

Știu că Venezio este preferatul lui , îl agrează mai mult datorită faptului că era cel mai mare și pentru că gâdea ca el .

Dar m-am săturat să se tot ascundă de mine, dacă în spatele acelei uși, se discuta eliminarea persoanei de care îmi plăcea și mă atașasem ... atunci clar nu las lucrurile așa, pur și simplu. 

Deschid ușa fără să bat .

Venezio stătea cu spatele aplecat peste birou ,iar tata pe partea cealaltă . Ochii tatei se ridică asupra mea .

— Nova, ce cauți aici ?

Inventez scuze și aplic vocea suavă .

— Mama m-a trimis să văd dacă vă mai întoarceți la masă, avem paste ! Apropo...

Mă apropii de birou . Tata strânge folie punându-le în așa mod în cât să nu le pot vedea .

— ...ce faceți ?

— Nimic ! ...

Zice Venezio.

— ... ți-ai terminat cursurile alea răblăgite de fufu !

Îmi dau ochii peste cap și mă bag între ei .

— Se cheamă balet prostanacule... și da, le-am terminat !

— Bravo ție... acum ieși te rog,aveam ceva important de discutat !

— Mai taci... nu-s câinele tău ca să-mi spui când să plec sau când să vin !

Mormăi eu, apoi întind mâna spre o foaie .

— Ce-i asta ?

— Nova...

Tata i-a folie în mână .

— ... ieși afară, nu te privește !

— Mereu zici asta ! De fiecare dată, Paul și Venezio știu totul... mie de ce nu-mi zici ce faci ? Serios tată , ce poate fi mai rău decât să...

PLAN A Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum