Douăzeci și șase

1.3K 78 5
                                    

Nova

Pentru un moment simt că m-am teleportat în alt univers . Încremenisem pe loc când Paul și-a dat arma în jos apoi a venit spre mine și mi-a cuprins umerii .

— Ești ok ?

Încă tremuram .

L-am îmbrățișat pe Paul .

— Da... mulțumesc !

Venezio era pe podea, și abia ce gemea ceva , dar încă era viu . O fi primit sute de împușcături , dar Venezio ceda foarte greu .

— Ce se întâmplă aici ?!...

Exclamă mama intrând în birou . Face ochii mari când vede sânge pe palmele mele și pe Venezio la podea , sângerând .

— ... Isuse Hristoase , Carlos !

Țipă ea .

— Ce m-ai e ...

Mormăie tata .

— Sună la salvarie... Nova l-a împușcat pe Venezio !

Mama începe să plângă . Paul oftează , pare foarte relaxat dat fiind că , își împușcase fratele . Eu, eram stresată, și plângeam de rând cu mama .

— Și l-ai omorât ?

Întreabă tata ridicând o sprânceană . Mă uit la Venezio care înjură din barbă , doar pentru sine .

La naiba, ce calvar !

— Nu ea la împușcat...eu am făcut-o !

— Și l-ai omorât ?

Întreabă tata din nou , cu aceeași calmitate în glas de parcă toată situația asta ar fi ceva normal .

Mama mă ia de lângă Paul și zice cu glas tremurat :

— M-am săturat să vă tot omorâți între voi ! Isuse Hristoase, de ce nu puteți fi și voi oameni normali ?

— Alissya !

Intervine tata și îi aruncă o privire lungă . îl ghiontește pe Venezio cu piciorul mârâind :

— Ridică-te ... mă enervează slăbiciunea ta !

Venezio mârâie, când tata îl lovește cu piciorul în spate . Mama se agită și mai mult .

— Gata, Carlos...te rog ... nu-l mai răni !

— Gura Alissya... știu ce fac !

Mama mă ia din cameră . Paul îmi aruncă o privire blândă . Este foarte rar când Paul face chestii nesăbuite , pun pariu că v-a avea de dat niște explicații după aceea. Dar îi sunt recunoscătoare .

— Paul, rămâi !

Zice tata.

După cum era de așteptat .

Venezio se ridică ținându-și pieptul cu brațul. Se uită urât la Paul și se îndreaptă spre ieșire împingându-mă la o parte .

— Venezio... stai locului !

Îi spune mama și alergă din urma lui .

— Am nevoie de bere !

— Nu, alcoolul o să-ți sporească sângerarea !

— Cui îi pasă !?

Se răstește el .

Îmi privesc palmele . Sângele a început să se usuce puțin . Mă simt de parcă aș fi o criminală . Uram asta .

PLAN A Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum