Datorită ție 🔞 Vol 11

Capitolul 6

Tartarus:
In urma cu 20 de ani...

Dacă saptamana trecuta de Crăciun a fost nebunie,astăzi e dementa totala.
Astăzi e trecerea dintre ani,dar și ziua mamei,iar in timp ce Styx se rupe cu Hades pe o piesa latino,lângă ei dansează Nyx cu pateras si Dan impreuna cu mama. Eu in schimb stau cu Eros pe canapea si mancam prăjituri in timp ce ne uitam pe mutește la un film,pentru ca altfel nu putem din cauza muzicii ce zdruncina peretii casei.
Intorc capul atunci cand teroriștii cei mari incep sa fluiere si o vad pe Styx cat de spectaculos isi incheie dansul.
Zambesc.
„Sora mea mereu se da în spectacol cand are cine sa-i tina isonul,iar cum Hades e complicele perfect pentru acest rol,uite cum amandoi ajung sa capteze atenția tuturor cu nebunia din capul lor.”
Revin cu privirea asupra ecranului cand ei isi primesc laurii pentru dansul executat si ma uit în continuare la film,in timp ce bag negresele mamei una după alta in gura.
In scurt timp majoritatea ni se alatura si atat eu cat si Eros ne strângem pe canapea sa le facem loc. In timp ce ei povestesc de diverse lucruri,Hades ce sta in stanga mea isi baga mana în negresele mele si imi fura vreo trei.
Chicotesc cand le infuleca fără sa respire si imi las capul pe umarul lui. Ii pun farfuria in poala ca sa le manance pe cele ramase si ma asez mai bine pe canapea.
Pe la jumatatea filmului,simt un fior rece cum imi traversează sirea spinării si imi cobor privirea pe parchet cand vad umbrele cum se apropie incet de mine,iar din cauza surprinderi,respiratia mi se oprește in gat.
„De ce naiba au apărut?”
Ochii imi fug in toate părțile cand ele imi urca pe picioare si dupa postura relaxata ce o au ai mei,imi dau seama ca din nou nu le vede nimeni.
Se serpuiesc usor pe picioarele mele,apoi se rasfira pe tot pieptul meu,iar cand imi ajung in dreptul gatului,imi mangaie incet pielea.
Simt plămânii cum incep sa-mi arda in lipsa aerului si imi aduc aminte ca trebuie sa respir,iar cand inspir,o fac intr-un mod calculat,fiindca nu vreau sa atrag nimănui atenția asupra mea. 
"Daca o fac si le spun ca am o mulțime de umbre serpuite in jurul meu pe care ei nu le vad,probabil o sa creadă ca am luat-o razna si chiar nu imi doresc asta mai ales ca 
pateras ma crede instabil. Chiar nu vreau sa ii dau motive pe plus de ingrijorare."
Inspir adanc cand una imi ajunge in dreptul urechii si mijesc putin ochii cand aud ce-mi susura pe un ton ispititor.
-E timpul sa se nască un nou zeu,stăpâneee...
-Zeu? Despre ce zeu vorbești?
-Zeul umbrelor si al întunericului...
-Poftim?
-Patrunde in mintea lui Dan Dima...
Pentru o clipa raman trasnit cand aud ce ma îndeamnă sa fac.
-Nu!
-Ai sa găsești lucruri foarte interesantee...
-Dar chiar nu sunt curios sa vad ce se afla in capul lui Dan Dima!
Ma incordez cand umbrele incep sa se agite din cauza împotriviri mele,iar intunericul incepe sa se strângă in jurul trupului meu pentru ca nu vreau sa fac ceea ce imi cere. Ma abțin sa nu zbier cand in mintea mea rasuna deodata sute de voci si toate ma îndeamnă sa intru in mintea lui Dan.
„Ahhhh!!! Sa fiu a naibii! Lasati-ma in paceeeee!!!”
 Oricat de tare incerc sa ma împotrivesc si oricat de mult imi doresc sa opun rezistenta,sunt conștient ca la un moment tot o sa ma facă sa cedez.
Vocile din capul meu rasuna tot mai tare in timp ce eu incerc sa le reduc la tacere si fara sa le dau voie, cheamă puterea din mine,iar întunericul dens incepe sa se ridice si sa ma acapareze incetul cu incetul. Cand reușește sa prea controlul absolut asupra mea,patrund direct in capul lui Dan fără sa mai gândesc și incep sa-i scotocesc prin gânduri fără sa imi simta prezenta,iar cand gasesc o amintire in care este el impreuna cu părinții mei intr-o ipostaza pacatoasa,un ras crud imi părăsește buzele.
Ma ridic in picioare,iar schimbarea mea brusca de atitudine le atrage tuturor atenția. Il vad pe pateras cum se apropie de mine si inainte sa încerce sa ma linisteasca,ridic o mana in aer si dau cu el de toti peretii.
Umbrele incep sa se agite in jurul meu si imi cer sa dezvalui secretul celor trei,iar dacă in mod normal nu as face vreodată asa ceva,acum intunericul ma obliga sa dau glas unei întrebări ce mi-o tot invarte prin minte. Asa ca nu am încotro si ma supun lui.
-Cat de mult ti-a plăcut Dan,cand pateras a impartit-o pe mama cu tine?intreb cu o voce monstruoasa si aud cum inima fiecarui membru in parte se opreste in loc.
Abisul iese din mine dupa ce pun întrebarea si intr-o clipa livingul e inghitit de intuneric. Fulgerele absolute imi aprind pielea atunci cand incep sa trosneasca si împins de la spate de puterea ce imi vorbeste neincetat in cap,las unul sa iasa din mine si il țintesc spre inima lui Dan.
-Nuuuuuu!!!!bubuie vocea îngrozită a lui Styx si timpul pentru mine se opreste in loc cand apare in fata blondului ca sa încaseze fulgerul in locul lui,apoi cand lumea se pune din nou in miscare,urletul de groaza a lui pateras imi îngheață sangele in vene.
-Ce am făcut??????
-Ceea ce era scris sa se întâmple,stapane...
-Mi-am omorât sora!!!!!
-Toate...absolut toate se intampla cu un motiv...
Si astea fiind spuse,umbrele dispar,intunericul isi creoieste drum inapoi spre adancul ființei mele,iar lumina din nou apare în living lasandu-ma intr-un infern ce singur l-am dezlănțuit cu sau fără voia mea.
Incep sa tremur cand sora mea dispare,iar atunci cand pateras cade în genunchi rapus de teroarea ce eu i-am adus-o in suflet,o durere cumplita si sufocanta ma cuprinde. Una ce nu mi-a mai fost dat pana acum sa trăiesc.
Strigatele si suspinele dureroase ale familiei mele,imi aduc lacrimi amare pe obraji,iar suferita ce o simt inauntrul lor,o accentuează pe a mea si vinovăția ce o simt ca apasa greu pe umerii mei, imi transforma lumea rece și intunecata,intr-una ce arde de suferinta si chin.
-Asta e echilibru??? Unde găsiți voi echilibru in moartea surorii mele???
-Ca un lucru nou sa apara pe lume,trebuie sa dispară unul vechi,stapane...
-Si dintre toți oamenii de pe planeta asta,trebuia sa dispară tocmai sora mea???
„Pe întreg Tartarul cum sa indrept nenorocirea asta?? Trebuie sa existe o cale de a o aduce inapoi,nu? Cu siguranță exista,având în vedere ca suntem zei...dar decât sa stau acum sa o caut,e mai simplu sa ma intorc in timp ca sa-i avertizez pe ai mei ca urmeaza sa o iau razna!”
-Nu ai sa o faci!
-Cum sa nu???
-Vrei sa fii incatusat prea mărite titan al timpului?
Incep sa tremur incontrolabil cand le aud întrebarea si imi musc buzele cu putere doar ca sa nu urlu.
Imi vine sa-mi urlu durerea,pentru ca tocmai am spulberat de pe fata pământului o parte din sufletul meu,dar imi vine sa o fac si de ciuda,fiindca deși dispun de o asemenea putere,imi dau seama ca nu sunt liber sa fac ceea ce vreau și chiar pot fi subjugat de intunericul meu. Sunt condiționat de abisul din care imi trag puterea si urăsc lucrul asta. Ma face sa ma simt neputincios si nu imi place absolut deloc.
Am puterea de a impiedica o catastrofa si totuși nu imi este permis sa o fac. Nu mi se da voie sa remediez situația din cauza puterii ce are aceleași drepturi asupra mea cum am și eu asupra ei,iar lucrul asta ma înfurie la culme.
In clipa asta înțeleg ca puterea colosala ce zace in mine,imi este defapt,atat binecuvântare cat si blestem.